SATANA - WAS HERE

Sunt atât de multe lucruri pe care am dori să le uităm. Atât de multe amintiri pe care am dori să le închidem într-o cameră pe care nimeni să nu o mai deschidă. Atât de mulţi paşi pe care i-am da înainte, înapoi dacă am avea o astfel de cheie. Nu putem Atunci, ne încearcă uitarea, ignoranţa. Şi, se întâmplă. Un gest, un cuvânt, o frază banală. Toate ne inundă dintr-o dată. Uşile se deschid, paşii o iau la fugă înapoi în timp, vocile ne năvălesc în urechi. Timpul..., timpul se opreşte în loc asemeni unui fior rece pe şira spinării. Ne cutremurăm o clipă, apoi zâmbim. O fi fost şi el pe acolo. Mereu e pe unde nu ar avea ce căuta. Uneori chiar noi îi deschidem uşa către sufletul nostru, dar bine că a ieşit demult şi noi am învăţat că viaţa e frumoasă. Toţi avem demonii noştri!

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha         

Paianjenul

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Textura

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Plutonul

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

In drum spre weekend

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Portret 6

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

De-a maimuta...

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Vecina

Nu ştiu cum o cheamă. Nici nu mă interesează. Ştiu doar că uneori îşi aranjează părul în treacăt pe lângă fereastră. Alteori, dansează cu gândurile pierdute undeva departe. Peste fereastra mea. Peste blocuri. Peste oraş.Uneori aleargă cu tava de prăjituri din bucătărie în balcon şi gesticulează. Alteori udă florile şi le zâmbeşte. Câteodată o văd trecându-şi mâna peste ochi. Nu ştiu ce face. Simt totuşi că e tristă. De cele mai multe ori se îmbracă sport. Sunt totuşi seri în care se înfăşoară în lună şi stă aşa. E ciudat cum observăm uneori oamenii ani întregi, cum le ştim fiecare mişcare prin casă, cum pare că ne devin cei mai buni prieteni şi...nu ştim cum îi cheamă. Fluturăm doar mâna încet zâmbind: "Bună seara vecina!". Nu e ciudat? Îmbătrânim împreună şi nici nu ştim cum ne cheamă.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha       

Biciclist

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Picatura de vopsea - 37 - DIFERITE Secret Cret

Secret Cret


Sunt originar din Turda, dar trăiesc în Israel, lângă Beer Sheva, din toamna anului 1974. Sunt un „mos” de aproape 62 de ani, pensionar, căsătorit si sotia pensionară. Am ajuns să îndrăgesc fotografiatul în urmă cu putină vreme. În tinerete, în urmă cu multi ani, eram plin de admiratie pentru cei ce stiau să fotografieze si aveau aparate de fotografiat. Am crescut fără să mă atragă deloc. În urmă cu câtiva ani am primit cadou un Palm, un fel de mini calculator care avea si o cameră micută de 1,3 mp. Astfel am început să fotografiez prin curte câinii, pisicile si florile. M-a prins, îmi place, sunt fotograf amator începător, dornic să învete cât mai mult. Am cumpărat un aparat de fotografiat, apoi încă unul si asa am ajuns în aproximativ 3 ani să tin în mână si să fotografiez cu el un Canon EOS 500D (l-am cumpărat în Septembrie 2010). Uite asa am ajuns sa detin un arsenal intreg de obiective: Canon Zoom Lens EF-S 18-55mm image stabilizer, Canon Zoom Lens EF-S 55-250mm 1:4-5.6 IS, Canon Zoom Lens EF 17-40mm 1:4L USM, Canon Zoom Lens EF 70-200mm 1:4 L IS USM. Plănuiesc să-mi cumpar si un obiectiv Macro.

Îmi place să fotografiez în special flori, fotografiez pisicile care trăiesc în curtea mea. Mă fascinează în mod special Close up si Macro. Bineinteles sunt nedespărtit de aparatul de fotografiat si în orice clipă când mi se pare că văd ceva înteresant fotografiez. Singurul program de editare pe care il folosesc este Picasa. Poate voi încerca în viitor si altele.

Constient de faptul că-s începător încerc să invat cât mai mult din orice sursă ce se iveste în cale. Pe internet urmăresc cu interes site-urile fotografilor profesionisti sau amatori care au bloguri sau site-uri dupa caz. Încerc să ajung la cât mai multe pagini cu fotografii. Stiu că sunt foarte multe si sunt multe sunt pe care încă nu le-am descoperit. Astfel văd: 100photographers, Blogul lui Alex Mazilu, Adrian Petrisor, World in a photography (Carmen Negoiță), S-Hell, Photographis(Daliana Păcuraru), Two cents about Romania, Calinutz78, Conjugat, Costin Comba, Irina Comba, Alex Gălmeanu, Marius Grozea. Nu vreau să mai continuu pentru că sunt încă multi altii. Lista aceasta de nume si bloguri nu se vrea a fi sub nicio formă un clasament. În situația mea ,pot să invat de la toată lumea câte ceva. Sunt la începutul drumului si merg înainte...

Secret Cret

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Doi jucatori

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Stradal

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Vera express

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Piersica de langa casa

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

La volan

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Undeva in Catelu (29)

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Coltul meu

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Ghiveciul

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Umbra si frunze

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Portretul

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Cafea si soare, miros de margaritare...

Dimineaţa are mereu aceeiaşi mireasmă. De cafea şi aer proaspăt. De Dumnezeu. Aşa îl simt eu pe Dumnezeu aproape de mine. Uneori trag scaunul, iar EL se aşează. De cele mai multe ori tace. Vorbesc păsările şi frunzele şi gândurile şi cafeaua în locul Lui. EL zâmbeşte. Uneori doar, când viaţa mă apasă ca o gheară pe piept şi nu por respira EL mă resuscitează. Cu dragoste. Cu dragostea celor care mă iubesc. Atunci trag aer în piept şi respir. Pentru toate celelalte zile. Nu ştiu niciodată când pleacă. Dumnezeu nu are uşă. Eu cred că nu pleacă niciodată. Altfel aş auzi eu ceva, ceva. Cafeaua îmi intră până în stomac, până în suflet, iar eu mă bucur asemeni unui copil mic. Aburii dansează. Lumea mea mică e tot mai liberă să zboare. Mă ridic şi culeg aburii pe palmă. Îi sărut şi îi trimit departe. Într-o zi, cineva va gusta o cafea cu aromă de mărgăritare...

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha      

Sclavul societatii

Cam aşa arătăm noi în majoritatea timpului. Aşa ca şi păpuşa asta de lemn. Cu figuri îmbufnate, obosite, şterse. Aşa devine şi lumea din jurul nostru. Alb-negru. Culorile dispar. Cerul e doar cer. Mare lucru că e senin sau înnorat. Cine se mai uită la cer în ziua de azi? Curcubeele nu mai sunt un zâmbet. Sunt doar nişte apariţii după ploaie. Chestii care ţin de natură. Nu de noi. Nici măcar natura nu mai ţine de noi. Nici noi de ea. Noi muncim. Noi uităm. Noi ne grăbim. Noi lăsăm esenţa vieţii să treacă pe lângă noi. Ea ţopăie lângă fereastră, ne face din mână, ne strigă, ne trage de mânecă...noi nu suntem acolo. Noi suntem pierduţi într-o societate care ne este din ce în ce mai neprielnică stării noastre umane. Da, cam aşa arătăm noi de cele mai multe ori. Aşa arată lumea noastră şi aşa vor arăta cei din jur. De aceea uneori sfârşim atât de singuri. Ce mai contează că la sfârşit am redescoperit faptul că cerul e senin, iar după ploaie a apărut un curcubeu???

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Text: Lady Allia; Foto: Dungha    

Palarie

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Din trecut

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Picatura de vopsea - 36 - SINGUR Cornel Popescu

Cornel Popescu


Pasiunea pentru fotografie cred ca a derivat oarecum din atractia pe care o am fata de pictura. Imi place foarte mult sa intru prin muzee si sa ma transpun in universul surprins intr-un tablou. Si cum pictura mi s-a parut o arta mai greu de abordat m-am indreptat catre fotografie. In 2007 primul aparat digital mi-a dat ocazia sa fac poze de vacanta si dupa ce am vazut portofoliile catorva fotografi romani prin mediul virtual, am incercat sa fac si eu fotografii. De cele mai multe ori nu-mi iese, dar perseverez. După ce mi-am cumparat primul album foto ("Nud - proiectie de trup si stare" al lui Razvan Voiculescu) am descoperit un alt sens al fotografiei, am inceput sa simt materialitatea pe care o poate avea o fotografie.

Desi am participat la cateva expozitii colective cu Asociatia „Bucurestiul meu drag” si mi-au fost publicate cateva fotografii in diverse publicatii tiparite si on-line, consider aceste realizari ca fiind efemere, deoarece eu cred ca finalitatea actului fotografic o reprezinta tiparirea cadrelor realizate intr-un album editat in jurul unei teme sau unui subiect. Aparatura, programele de editare sau cursurile de perfectionare conteaza mai putin atata timp cat stii sa folosesti aparatul foto pentru a-ti indeplini scopul. Cum sunt un admirator al fotografiei urbane si documentare consider ca cel mai bun aparat foto este cel pe care il ai la tine. Restul tine de felul in care fiecare simte, gandeste sau poate sa transmita ceva prin ceea ce face.

Una din intrebarile pe care mi le pun frecvent este: Care este scopul pentru care fotografiez? Astfel incerc sa ma axez pe proiecte mici care pot fi realizabile intr-un termen relativ scurt legate de lucrurile din jurul meu. Cred ca fotografia este o activitate individuala, intima intr-un fel, un mod de a pastra un moment pentru mai tarziu. Incerc pe cat posibil sa integrez acest hobby in rutina mea zilnica, sa depasesc stadiul de "fotograf de weekend" şi din cand in cand imi fac cunoscute fotografiile pe blogul http://cornel-popescu.blogspot.com.
Atunci cand nu fotografiez incerc sa vad ce fac altii. Si cum cei pe care ii urmaresc sau ii descopar in fiecare zi sunt prea numerosi, voi aminti doar de Cosmin Bumbut si cei din agentia Magnum. Sunt de parere ca ochiul se poate educa atata timp cat mintea poate discerne operele de arta de balast. Si pentru ca fotografia trebuie sa promoveze un subiect, o stare, un moment si nu pe cel care a facut fotografia ma opresc aici si va doresc spor la fotografiat.

Cornel Popescu

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Gong

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Terasa

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Gradina 2

Un drum. Singur. Nimic mai mult. Atât îşi dorea Radu în momentul în care a plecat de acasă. A sărutat fruntea ridată a mamei care plângea în năframă. A sărutat obrajii tatei care se ţinea tare şi a plecat. Până la şosea, drumul era pietruit. Aşa a fost şi apoi. O bună parte din viaţă. Sărută două creştete mici şi unul bălai. Atunci, Radu s-a hotărât să se întoarcă. Zâmbea. În dreapta şi în stânga lui totul era verde. Un basm. Drumul era drept. Asfaltat. Cerul era mai larg ca de obicei. Şi mai senin. Norii desenau abstract. Păsările păreau mai aproape de casa din sufletul lui. Paşii se opriră în capătul satului. Nimic nu mai era la fel. La început îl fulgeră un gând în suflet. Îl şterse de pe frunte cu podul palmei. Nu! Şi continuă. Mama nu mai avea răbdare. Venise până în sat. Năframa era aceeiaşi. Părul nu. Nici faţa. Doar ochii. Tata nu se mai putea abţine. Lăcrima. Uneori drumul e tare pietruit până să devină drept printr-o grădină magică, iar renunţările ne dor, dar până şi copiii zboară din cuiburi.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha       

Fisuri

Timpul şi tăcerea s-au strecurat în mine erodând încet în carne, în sânge...până în oasele sufletului. O fisură mică. Au mai trecut nişte paşi prea grăbiţi. Nişte cuvinte prea grele. Apoi, ai trecut şi tu. Şi ei. Au trecut anii. Azi, peste crevasă a crescu o mlădiţă senină şi verde. Miroase a viaţă şi a zbor. Câteodată zburăm împreună. De cele mai multe ori ne vindecăm împreună. Ea îşi trage seva pentru a creşte. Eu îmi trag seva pentru a umple golul cu pământ fertil şi frumos. Într-o zi, din toate adânciturile nu va rămâne decât ea...cu rădăcini sănătoase şi aripi senine. Cum spuneam, două timpuri diferite s-au întâlnit într-o clipă fericită. Cum spuneam...o fisură mică poate să te macine dacă nu o transformi într-un cuib de timp.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha     

Blocuri

Nimic nu mai este cum a fost. Totul pare cu susul în jos. Altfel. Un fel de abstract în abstract. Viaţa e şi ea abstractă. Depinde de unde sau cum o priveşti. Uneori e o fereastră. Vezi atât de clar oamenii şi întâmplările de dincolo de ea. Alteori nu vezi nimic. Dincolo de fereastră e întuneric. În jurul meu clădirea se strânge asemeni unui inel. Mă învârt. Repede. Lumea este încă aici. Cerul e schimbat. Senin. Nimic nu mai este cum a fost. Culeg flori de nori.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha     

Rece ca gheata

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Dialog

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Cu perdea

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Cosuri

Când eram mică, aveam certitudinea că singura legătură cu norii şi cerul sunt firişoarele de fum. Îmi imaginam cum oamenii închid ochii şi ţin un firşor de fum ca şi cum ar ţine aţa de la un balon, iar acesta i-ar ridica sus, sus, tot mai sus...acolo în locul de unde totul e frumos. Acolo unde dacă întinzi degetele răsuceşti după ele fuioare de nor ca şi cum ar fi vată de zahăr. Coşurile de fum sunt magia iernii. Când totul doarme, ele sunt treze. Trimit semnale către Moş Crăciun şi micuţii fulgişori. Fumul iese unduindu-se, apoi, luat de vânt se avântă cu putere în sus, apoi se opreşte. Dispare. În locul lui, găsim sub brad copilăria. Sacă nu ar fi asta, coşurile de fum ar fi doar o prelungire către cer a oraşelor. Dar nici asta nu e ceva rău, nu?

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
 Text: Lady Allia; Foto: Dungha   

O dupa-amiaza

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Gradina

Coboram în fiecare seară acolo. Locul meu secret. Grădina mea secretă. Stăteam undeva agăţată cu visele de un nor sau de o stea şi coboram. Mă ţineam de un puf de păpădie. Se făcea că eram mică. Atât de mică în mijlocul unei minuni. Noaptea, când gândurile oamenilor adormeau, greierii şi păsăsrile nopţii se trezeau. Ţârâiau, cântau. Se spune că în acea grădină copacii şi iarba pot vorbi. Chiar pot! Spun poveşti. Când ating pământul cu tălpile, îmi pun puful de păpădie pe umeri, ca pe o umbrelă şi alerg, mă rostogolesc, ţip şi sar. Iarba pare atât de înaltă. Soarele răsare. Maiestuos. Păsările desfac larg aripile şi îşi întind gâturile către cer. Pare că până şi păsările îl cunosc pe Dumnezeu şi ştiu să se roage. Tac. Apoi, Dumnezeu vorbeşte. Sau aşa cred eu. Altfel nu îmi pot închipui cum se nasc acele melodii. Când ele cântă, pământul tace. Chiar şi oamenii învaţă să asculte atunci. Eu, mă trezesc. Puful de păpădie zboară departe. E prieten bun cu Nenea Vânt. La noapte se va întoarce. Mereu o face. Încă nu ştiu de ce. Poate, pentru că sufletul meu e mare şi galben şi are forma perfectă a unei păpădii.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha     

Pinguinii

Doar tu îi vezi. Restul nici nu observă afişul mare. De ce l-ar observa? Au acasă internet şi calculator. Cinematograful nu mai face parte din viaţa noastră. Îmi amintesc rândurile la bilete de altădată. Râsetele din sală. Ronţăiturile de popcorn. Azi se fac rânduri doar la biletele la concerte. Copiii de abia aşteptau să vadă un film pe ecranul mare. Fie el şi "Columna". Ce conta că vorbeau româneşte? Suna bine. Şi actorii erau frumoşi. Nu contau silicoanele, rochiile scurte, muşchii bărbaţilor sau că nu şi-au epilat părul de pe piept. Conta mesajul. Te ridicai de pe scaun încet, te dădeai spre dreapta, spre stânga. Trăiai întreaga peliculă...clipă cu clipă. Acum, cinematograful îmbătrâneşte frumos. Ca şi unii nostalgici. Într-o zi, eu cred că oamenii se vor trezi. Sper să o facă la timp. Poate pinguinii şi actorii mari vor mai putea să dea o reprezentaţie.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha     

Santier

Oamenii vor să şteargă trecutul. Îl ascund. Îi suprapun modernism. Îl dau jos de pe pereţii clădărilor. De pe pereţii din case. Nu mai avem tablouri. Nu mai sunt la modă. Nu mai avem statui în parcuri. Nu sunt la modă. Avem nişte ciment căruia i s-a făcut "tuning". Nici nu ştii ce reprezintă. Nici nu acesta ar fi scopul. De ce ar fi statuia unui soldat sau a unui scriitor? Au murit. Probabil degeaba. În curând îs scoatem şi pe ei din cărţile de istorie, de literatură. Până şi cititul nu mai e la modă. În piaţă au dispărut dalele cu miresme de istorie. Au dispărut fântânile arteziene elegante. Până şi heleşteele. Ce ne trebuie aşa ceva? La noi nu se scladă păsările de apă în ele ci se spală oamenii pe mâini şi picioare. Dau bătaie de cap. Paznicii ...dacă îi mai avem, nu s-ar mai odihni "citind" integramele. Piaţa strigă. Plânge. Pe acolo au trecut personalităţi. Pe când nu erau personalităţi. Pe acolo s-au scris poeme celebre. Băncile nu mai sunt. Parcul e gol. Murdar de ciment şi dale mărunte. Un muncitor se învârte buimăcit. Nici el nu înţelege de ce schimbă ceva deja frumos. Caragile s-a întors. Din păcate nu el. Ar fi un câştig. S-au întors realităţile moftangiului român.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha   

Cultura urbana

Alături stau eu. Un copil mare. Privesc şi zâmbesc. Mai mult amar. Trag aer în piept şi închid ochii. Miroase a iasomie, a fân proaspăt cosit, a hainele bunicii şi a sat în dimineaţă. Bunica mă sărută pe frunte. Nu e niciodată plictisită. Lângă pernă, pe jumătate adormită de timp stă "Poveşti, de Petre Ispirescu". E o carte groasă, cu copertă portocalie cu negru. Nu am să o uit niciodată. Nici glasul bunicii. Părea ceva nenatural...îngeresc. Cald şi dulce. Deschid ochii. Lumea s-a schimbat. Bunicile sunt mai moderne. Poveştile au devenit un ultim refugiu al copilăriei.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha   

Picatura de vopsea - 35 - FAIRYTALE Branda Mircea

Mircea Branda


 

Imi este foarte greu sa imi explic de ce m-am apucat de fotografie, dar pot identifica factorii ce m-au determinat in a alege fotografia ca si hobby. Mi-a placut arta de mic, am crescut practic in muzeul din orasul natal (Beius), ambii parinti fiind muzeografi acolo. Primele mele tentative in arta au fost in clasa a 8-a cand am inceput sa compun poezii, tatal meu fiind poet si scriitor. Am fost total lipsit de talent, desi una dintre pasiunile mele cele mai mari era sa citesc. Imi placea sa stau ore, zile in casa si sa citesc, ieseam doar la o tigara cu prietenul cel mai bun cu care bineinteles povesteam despre ce citisem.  

Fotografia a inceput sa imi placa tarziu, pe la 20 de ani, luandu-mi primul aparat foto la 21 de ani: un Nikon D60 cu obiectivul de kit. La scurt timp dupa ce mi-am luat aparatul am fost diagnosticat cu o boala tare urata care m-a tinut la pat mai bine de un an. In timpul acesta m-am uitat mult, foarte mult la poze pe diferite site-uri, incercand sa imprumut din tehnicile fotografice ale artistilor de acolo. Cand m-am insanatosit mi-am facut cadou un obiectiv macro Tamron de 90 de mm de care sunt tare, tare multumit. Acum am un Nikon D200 si nu Nikkor 18-70 pe langa tamron.  Inca nu pot spune sincer ce imi place mai mult; sunt inca la inceput si inca nu stiu daca imi place mai mult color sau alb-negru, street sau peisaje. Imi plac toate si sincer mi-ar placea sa stiu sa fac de toate. 

Nu am descoperit inca un loc in care sa fi mers de mai mult de 2 ori la pozat.  Cel mai bun lucru de pana acum e un loc 3 la un concurs de macrofotografie, aceea fiind dealtfel singura expozitie la care am participat. Am urmat cursul de fotografie digitala cu domnul profesor Claudiu Szabo, la Clubul foto Nufarul din Oradea. De la noi urmaresc  si postez doar pe site-ul Photosharp si pe blogul personal. Nu pot zice ca am un fotograf preferat urmaresc cu placere site-urile 1x.com, 500px.com. 

Cu programele de editare sunt inca la inceput, dar ma folosesc de photoshop si lightroom atat cat ma pricep, incercand totodata sa corectez cat mai multe din aparat.  De sfaturi de la mine nu poate fi vorba dar ar fi tare frumos sa fiu in stare sa le dau peste cativa ani (singurul pe care l-as putea da acum e sa fim sinceri macar cu noi insine). Pe viitor tot ce imi doresc  este sa invat cat mai multe despre fotografie si sa exersez cat mai mult. Si sa fiu sanatos. Numai bine si multa sanatate. 

Mircea Branda

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Starea vremii

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Clip

Încercam într-o zi să îmi închipui cum ar arăta o clipă în fugă. O clipă pierdută, grăbită. Nu am reuşit. Puteam doar să adun amintiri şi să revăd în ele clipele pierdute, dar nu exista materializarea...clipei. Până acum. Acum, văd clipa. Câteva imagini ici-colo, împrăştiate. Un copac, o maşină, un chip fără importanţă care taie timpul în milioane de alte clipe fugare. Un soare palid. O clădire. Aşa trec clipele, iar noi nu ne oprim deloc să le ţinem în palme şi să surâdem. Cred că azi am să stau o clipă. Măcar una.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha 

Nepasare

Toţi trec cu nepăsare pe acolo. Trec cu nepăsare pretutindeni. Statuile nu mai spun nimic. Nici parcurile. Nici clădirile. Altă dată ne spuneau poveşti. Puteai jura că auzeai melodii, strigăte, şoapte, lacrimi. Acum, ... nimic. Toate tac şi ne privesc triste. Nu mai stăm pe bănci ca să ne şoptim unii altora, să ne îmbujorăm. Acum avem căşti în urechi şi scuipăm seminţe. Nu mai auzim lumea. Nu mai auzim parcul. Nu mai auzim păsările. Clădările par a vorbi prea bătrâneşte pentru noi. Vântul degeaba adie. Nu ne mai jucăm cu el în palmă. Toate tac. Numai în urechile noastre bubuie nepăsarea.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha 

Langa bloc

În preajma blocurilor, timpul pare a încremeni. Uneori, avem impresia că nimic nu s-a schimbat. Poate doar au apărut nişte graffiti noi. Altele ca şi cele pe care le desena băiatul acela cu păr negru. Nu mai ştiu cum îl chema. Ştiu doar că că desena frumos. Exprima multe prin "mâzgăliturile" lui, cum spunea tanti Lenuş de la parter. Tanti Lenuş făcea clătite bune. Scotea capul alb pe fereastră şi ne striga. Ne dădea câte o clătită cu gem. Eu aveam mereu una cu brânză. Oftez. Tanti Lenuş nu mai este demult. S-a dus la soţul ei. Şi la fata ei. În rest, în preajma blocului creşte aceeiaşi iarbă. Şi da..., aceeiaşi linişte. În afară de vacanţe, când unii copiii mai ies să bată mingea. Unii. Majoritatea stau în casă. Ei nu ştiu cum e în preajma blocurilor. Nici măcar nu îşi închipuie câte lumi se ascund în iarbă, în copaci, după ferestrele bătrâne cu miresme de clătite.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha 

Ploaia

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Ansamblu

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Voci

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Omul si scaunul

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian