marți, 12 iulie 2011

Clip

Încercam într-o zi să îmi închipui cum ar arăta o clipă în fugă. O clipă pierdută, grăbită. Nu am reuşit. Puteam doar să adun amintiri şi să revăd în ele clipele pierdute, dar nu exista materializarea...clipei. Până acum. Acum, văd clipa. Câteva imagini ici-colo, împrăştiate. Un copac, o maşină, un chip fără importanţă care taie timpul în milioane de alte clipe fugare. Un soare palid. O clădire. Aşa trec clipele, iar noi nu ne oprim deloc să le ţinem în palme şi să surâdem. Cred că azi am să stau o clipă. Măcar una.