joi, 28 iulie 2011

Vecina

Nu ştiu cum o cheamă. Nici nu mă interesează. Ştiu doar că uneori îşi aranjează părul în treacăt pe lângă fereastră. Alteori, dansează cu gândurile pierdute undeva departe. Peste fereastra mea. Peste blocuri. Peste oraş.Uneori aleargă cu tava de prăjituri din bucătărie în balcon şi gesticulează. Alteori udă florile şi le zâmbeşte. Câteodată o văd trecându-şi mâna peste ochi. Nu ştiu ce face. Simt totuşi că e tristă. De cele mai multe ori se îmbracă sport. Sunt totuşi seri în care se înfăşoară în lună şi stă aşa. E ciudat cum observăm uneori oamenii ani întregi, cum le ştim fiecare mişcare prin casă, cum pare că ne devin cei mai buni prieteni şi...nu ştim cum îi cheamă. Fluturăm doar mâna încet zâmbind: "Bună seara vecina!". Nu e ciudat? Îmbătrânim împreună şi nici nu ştim cum ne cheamă.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha       

2 comentarii:

marius grozea spunea...

bun cadru,frumos povestit,faina echipa faceti! :)

alexandrone spunea...

Frumoase şi adevărate gânduri despre "străinii" de lângă noi... Şi poza îmi place tare mult!
O zi frumoasă!