Cornel Popescu
Pasiunea pentru fotografie cred ca a derivat oarecum din atractia pe care o am fata de pictura. Imi place foarte mult sa intru prin muzee si sa ma transpun in universul surprins intr-un tablou. Si cum pictura mi s-a parut o arta mai greu de abordat m-am indreptat catre fotografie. In 2007 primul aparat digital mi-a dat ocazia sa fac poze de vacanta si dupa ce am vazut portofoliile catorva fotografi romani prin mediul virtual, am incercat sa fac si eu fotografii. De cele mai multe ori nu-mi iese, dar perseverez. După ce mi-am cumparat primul album foto ("Nud - proiectie de trup si stare" al lui Razvan Voiculescu) am descoperit un alt sens al fotografiei, am inceput sa simt materialitatea pe care o poate avea o fotografie.
Desi am participat la cateva expozitii colective cu Asociatia „Bucurestiul meu drag” si mi-au fost publicate cateva fotografii in diverse publicatii tiparite si on-line, consider aceste realizari ca fiind efemere, deoarece eu cred ca finalitatea actului fotografic o reprezinta tiparirea cadrelor realizate intr-un album editat in jurul unei teme sau unui subiect. Aparatura, programele de editare sau cursurile de perfectionare conteaza mai putin atata timp cat stii sa folosesti aparatul foto pentru a-ti indeplini scopul. Cum sunt un admirator al fotografiei urbane si documentare consider ca cel mai bun aparat foto este cel pe care il ai la tine. Restul tine de felul in care fiecare simte, gandeste sau poate sa transmita ceva prin ceea ce face.
Una din intrebarile pe care mi le pun frecvent este: Care este scopul pentru care fotografiez? Astfel incerc sa ma axez pe proiecte mici care pot fi realizabile intr-un termen relativ scurt legate de lucrurile din jurul meu. Cred ca fotografia este o activitate individuala, intima intr-un fel, un mod de a pastra un moment pentru mai tarziu. Incerc pe cat posibil sa integrez acest hobby in rutina mea zilnica, sa depasesc stadiul de "fotograf de weekend" şi din cand in cand imi fac cunoscute fotografiile pe blogul http://cornel-popescu.blogspot.com.
Atunci cand nu fotografiez incerc sa vad ce fac altii. Si cum cei pe care ii urmaresc sau ii descopar in fiecare zi sunt prea numerosi, voi aminti doar de Cosmin Bumbut si cei din agentia Magnum. Sunt de parere ca ochiul se poate educa atata timp cat mintea poate discerne operele de arta de balast. Si pentru ca fotografia trebuie sa promoveze un subiect, o stare, un moment si nu pe cel care a facut fotografia ma opresc aici si va doresc spor la fotografiat.
Cornel Popescu
Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
0 comments:
Trimiteți un comentariu