Cultura urbana

Alături stau eu. Un copil mare. Privesc şi zâmbesc. Mai mult amar. Trag aer în piept şi închid ochii. Miroase a iasomie, a fân proaspăt cosit, a hainele bunicii şi a sat în dimineaţă. Bunica mă sărută pe frunte. Nu e niciodată plictisită. Lângă pernă, pe jumătate adormită de timp stă "Poveşti, de Petre Ispirescu". E o carte groasă, cu copertă portocalie cu negru. Nu am să o uit niciodată. Nici glasul bunicii. Părea ceva nenatural...îngeresc. Cald şi dulce. Deschid ochii. Lumea s-a schimbat. Bunicile sunt mai moderne. Poveştile au devenit un ultim refugiu al copilăriei.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha