La limita, imprevizibil, dinamism, eleganta – cu siguranta nu putem caracteriza frecventa si starea lucrurilor dar mai ales al momentului. Opreste timpul! Paseste printre fractiuni de secunda.

miercuri, 31 august 2011

Frappe

Mă plimb de colo-colo fără nici o noimă. Azi. De obicei mă plimb grăbită. Sau cu treabă. Azi, nu. Mă uit în jur şi soarele pare a străluci şi mai tare. E de-a dreptul torid. "Căldură mare coniţă, căldură mare!" cum ar fi spus de alde Caragiale. Oricum pare a fi una din zilele acelea. Doar că eu nu caut strada Pacienţii, iar pe stradă nu e nici un poiţai călare. Sunt doar tarabe ambulante pe lângă maşini. Aruncate la întâmplare. Ferite de ochii celor ce ar trebui să-i vadă. Bune uneori pentru noi. Alteori enervant de inestetice şi "încurcă lume". Mă rog, după cum avem nevoie. Lumea de pe stradă se grăbeşte şi ea. Sau nu. Sau ţipă şi gesticulează. Căldura ne transformă ori în amorţiţi, ori în oameni grăbiţi. Mai arunc o privire. Poate găsesc ceva frumos. Sau măcar ceva care să îmi dea puţin răgaz şi sens gândurilor care parcă o iau razna. O văd. Mare cât "La tour Eiffel" . Oricum şi ea are un nume franţuz...Café frappé. Cred că voi intra. Îmi aminteşte de o scriere de a mea şi de nişte personaje dragi. Poate undeva în fundal va cânta iubirea, iar aerul condiţionat îmi va răcori puţin gândurile. Cald dom'le, cald...!

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha       

Picatura de vopsea - 42 - INTRAREA IN RAI Ioana Sandu


Ioana Sandu

Pentru mine, fotografia nu ia forma artei, nici a pasiunii, ci a sentimentului ce-mi completează starea de spirit, fiind unduirea realităţii în propria imaginaţie. Îmbinarea dintre tehnică şi talent mi-a atras atenţia târziu, când nu mă aflăm în spatele obiectivului, ci înaintea lui. Urmărind creaţiile unor fotografii nemaipomeniţi în viziunea mea, precum Andreea Retinschi, Henri Cartier-Bresson sau Steve McCurry, s-a născut plăcerea de a capta momente, oameni, stări, emoţii ori locuri ce se diferenţiază în vreun fel.

Visul meu alături de fotografie a luat naştere în jurul vârstei de 14 ani, când am început să mă joc cu un Benq, aparat care încă îmi este alături. Încet, visul a prins contur, reflectându-se în realitate în perioada 2010-2011, când la categoria alb-negru a Festivalului pentru liceeni, LicART, am intrat în semi-finală cu patru fotografii, iar ulterior, una dintre fotografiile semifinaliste a fost nominalizată pentru a participa la finală. Povestea a continuat să se scrie in iunie 2011, prin participarea alături de fotografi precum Cristian Ivan, Marius Iancu, la expoziţia “Livada de fotografii” , Bucureştiul fiind spaţiul pe care trebuia focusată atenţia fotografului şi-a aparatului.

Până în prezent nu am considerat niciodată nevoia unor cursuri, deşi am abordat partea tehnică a fotografiei, completându-mi cunoştinţele avide de a contempla paradisul nou descoperit. Ca teme utilizate, pot spune că întotdeauna m-au atras oameni şi locurile prin care trec frecvent, iar asemenea omului, natura m-a cucerit, ambele creaţii divine oferindu-mi oportunitatea unor cadre speciale şi locuri speciale in care revin cu placere, de exemplu Padurea Măgura sau Parcul I.O.R..Pot spune ca natura îmi este sursă nesecată atât în fotografia de peisaj, cât şi în cea conceptuală, iar omul, omul prin complexitatea sa, îmi oferă o paletă de infuzii.

Ceea ce cred că arată valoarea lucrării, nu este nici ansamblu, nici compoziţia cromatică sau monocromatică, ci cred că fotografia trebuie să ascundă un mesaj, să oglindească ceea ce mâine îşi va schimba structura sau se va evapora în negura anilor. Îmi place să oglindesc frânturi răzvrătite ale imaginaţiei mele, de aceea indiferent de stil, urmez mesajul, pentru mine, titlul fotografiei fiind elementul primordial , legându-se în vreun fel de un cuget, un vers, ceva semnificativ din acel reper temporar în care imaginea mea cunoaşte gustul vieţii prin obiectiv.
Astăzi, după circa doi ani, fotografia am ridicat-o la stadiu de religie, dezvoltând în fiecare moment al zilei o idee pentru o nouă scanare a imaginaţiei, scriind povestea mea cu speranţa concretizării unui destin alături de fotografie ca hobby ori meserie, ea fiind cea care o să îmi marcheze paşii.

Sfat: Ştiu că, înainte de a fi fotograf, eşti om, iar fiecare om naşte o povestea unică, de aceea ceea ce fotografiază omul-fotograf trebuie să ascundă o piesă din ciclu sau de viaţă, pentru aceasta, întâi trebuie sa te îndrăgosteşti de fotografie, apoi să o venerezi şi s-o practici cu orice preţ!


Ioana Sandu

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

La pas

marți, 30 august 2011

Trotuar

Taxi

Floarea soarelui

Uneori, căutăm în jurul nostru o imagine de care să ne agăţăm. Un gest. Un zâmbet. Simţim că intrăm într-un loc întunecat. Uneori ne tot strigăm. Uneori nici măcar nu ne mai auzim. Auzim doar gândurile şi problemele. Telefonul. Ceasul deşteptător. Uneori, ne lovim în treacăt de un ghiveci de flori. Vânzătorul ambulant nu ne vede. mai bine. Zâmbim. Florile ne zâmbesc mereu înapoi. Azi, erau floarea soarelui. Dintr-o dată, ziua a fost mult mai frumoasă. Câmpul de lângă casa bunicii a venit în oraş lângă mine să îmi amintească. Îmi aud prietenele şi prietenii zburdând prin lan. Mă aud şi pe mine. Nici măcar nu mai contează că telefonul sună. Eu sunt departe şi învăţ din nou liniştea.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha       

duminică, 28 august 2011

sâmbătă, 27 august 2011

vineri, 26 august 2011

joi, 25 august 2011

Lacusta

Calin

miercuri, 24 august 2011

Pe trecere 2

Picatura de vopsea - 41 - PLIMBARE DE SEARA Razvan Constantinescu


Razvan Constantinescu


Am sa fiu scurt si la obiect ca inginer (energetician) ce sunt. Pofta si placerea de a fotografia au venit tarziu (la aproape 40 de ani) si se datoreaza fiicei mele, care mi-a fost model perfect timp de 10 ani, pana cand a inceput sa faca fasoane sau sa-si faca singura poze. M-am descurcat de minune cu un FED 5 pe color. Poze de vacanta si familie, am multe albume pe care le iubesc mult. Apoi am trecut la un HP M417 (2006), iar poze de familie si calatorie, destul de reusite, insa reglajele fiind automate, doar atat. Din 2009 am un compact-bridge Canon SX110 IS; fotografii pe reglaj manual din vara lui 2010. Am prins niste cadre de apus pe lacul IOR si mi s-a parut mie ca au iesit "artistice". Apoi am intrat pe trepied.ro am postat ce aveam mai bun la vremea aceea (iulie2010) , altceva decat de familie, in septembrie am inceput sa postez pe flickr si pe badorgood.com , care a insemnat un salt urias fata de trepied.ro (pe care l-am abandonat de ceva timp).

Ma autoinstruiesc nesistematic(site-uri-BoG+ Camera Obscura, carti- Composition-from Snapshots to Great Shots+ 100 de Ponturi in foto digitala/ Freeman). Am primit cadou un album englezesc cu 500 de fotografii celebre, pe cateva tematici- o placere sa-l rasfoiesti si sa afli despre contextul fiecarui cadru / autor expus. Nu cursuri, nu workshopuri, nu grupuri, n-am nici un prieten cu preocupari similare.
Am primit incurajari pe flickr si BoG sau de la apropiati pentru unele fotografii, mai putin de acasa, pentru ca rapesc din timpul altor activitati casnice. E mai dificil cu fotografiatul cand ai serviciu si casa, ma strecor cum pot :).
Subiectele , dat fiind obligatiile pomenite, trebuie sa le iau din proximitate (drum de la serviciu acasa cu ocoluri minime), parcul Cuza (IOR) - ce m-as face fara el? Si excursii / concedii, mai pe sponci de cand cu criza. Fotografiez mult pentru un incepator (suna ciudat la 53 de ani, nu?), sau poate tocmai d-aia (cam 20.000 cadre de cand lucrez pe manual, de un an) si aleg putin.

Zic eu ca am ochi bun, dar oricat ai avea, subiectele / locatiile se cam epuizeaza cand nu iesi din rutina cotidiana, iar eu sunt cam comod. Nu alerg la evenimente speciale, daca se intampla sa ma nimeresc, nu ratez oportunitatea. Cred ca oportunismul, in sensul bun, ma defineste deocamdata. Daca prind un subiect il iau pe toate partile pana scot, cred eu ce se poate mai bun de acolo. De exemplu, la inceput am facut poze de seara in parc fara trepied, si mi-au iesit niste"impresioniste" care mi-au placut, am repetat pana m-am saturat, si mi-am luat trepied, am trecut la alta etapa. Dar tot imi plac miscatele. Nu mi-am propus nimic special, nu particip la concursuri, poate in viitor, nu iau fotografiatul decat ca pe o preocupare placuta, care imi aduce bucurii destul de des, si ma face sa observ mai atent oamenii pe langa care trec, decand BoG a dat semnalul :) sa mai iesim din stilul bucolic-peisagistic si sa surprindem chestii mai iesite din comun sau amuzante (street). Eu sunt deschis la orice subiect (n-am ajuns la portret si nud :)), a se vedea ce am postat pe BoG, dar cu street-ul e mai greu. Prefer clar color, insa am inceput sa inteleg cand nu poate fi evitat B&W. Ma ajut cu editare minima: crop, ton, gamma, rar saturatie. Nu mi-am propus, deocamdata prelucrari sau compozitii pe PS.

Cam asta ar fi, nu stiu cat ajuta ce scriu eu aici, experienta mea de tip plezirist nu e de bagat in seama pentru cei care vor sa faca serios fotografie.
Salutari si inspiratie, celor care isi inmoaie privirea in Picatura de vopsea!


Razvan Constantinesu

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Pe trecere

marți, 23 august 2011

Culoar

La sfat

Scaune

"Timpul stătu a doua oară pe loc în viaţa lor. Fusese oricum un timp frumos. Adunară în el şi mai mulţi ani şi mai multe vieţi şi mai multe zâmbete... Copiii copiilor lor au crescut, iar ei au învăţat să rămână tineri pentru fiecare. Florile sunt mult mai multe, râuleţul mult mai mare. În nucul din faţa casei şi-a făcut cuib pe lângă pitulice o cinteză, iar în iarba înaltă de lângă casă îi vizita an de an, o mierlă.

Într-o dimineaţă însă, soarele răsări roşiatic. Pentru prima dată timpul rămase puţin să se odihnească lângă ei. Păreau a dormi, aşa cum erau: zâmbind, unul în braţele celuilalt, întinşi pe canapeaua lor de pe verandă. Lângă ei, două scaune şi o măsuţă de cafea.

Noaptea se lăsă repede, iar pe cer apăru după multă, multă vreme o Lună mare şi strălucitoare. Pe suprafaţa ei se puteau zări două umbre frumoase care dansau şi râdeau:

- Iubito...ştii, eu mereu am crezut că eşti Fata din Lună!

- Da? Eu am crezut toată viaţa că suntem amândoi pe Lună...

Jos..., pe verandă, lângă copii şi nepoţi, Etta cânta pentru prima oară tare - să o audă tot Universul! (Fata din Lună, Lady Allia)"

luni, 22 august 2011

Cosul cu flori

MIERCURI / WEDNESDAY ora 11:59 (GMT +2 - Helsinki, Minsk, Riga, Tallinn, Vilnius, Bucuresti, Ankara, Atena, Istanbul, Kiev, Sofia, Tel Aviv (+ Ierusalim), Grecia - Ile, Corfu, Creta, Santorini, Rodos, (Turcia ) Antalya, Kusadasi, Amman, Beirut, Cairo, Cape Town, Damasc, Harare, Pretoria) Picatura de vopsea - 41 - PLIMBARE DE SEARA Razvan Constantinescu


Razvan Constantinescu

"Am sa fiu scurt si la obiect ca inginer (energetician) ce sunt. Pofta si placerea de a fotografia au venit tarziu (la aproape 40 de ani) si se datoreaza fiicei mele, care mi-a fost model perfect timp de 10 ani, pana cand a inceput sa faca fasoane sau sa-si faca singura poze. M-am descurcat de minune cu un FED 5 pe color. Poze de vacanta si familie, am multe albume pe care le iubesc mult. Apoi am trecut la un HP M417 (2006), iar poze de familie si calatorie, destul de reusite, insa reglajele fiind automate, doar atat. Din 2009 am un compact-bridge Canon SX110 IS; fotografii pe reglaj manual din vara lui 2010. Am prins niste cadre de apus pe lacul IOR si mi s-a parut mie ca au iesit "artistice". Apoi am intrat pe trepied.ro am postat ce aveam mai bun la vremea aceea (iulie2010) , altceva decat de familie, in septembrie am inceput sa postez pe flickr si pe badorgood.com , care a insemnat un salt urias fata de trepied.ro (pe care l-am abandonat de ceva timp)."


Desen tehnic

duminică, 21 august 2011

sâmbătă, 20 august 2011

vineri, 19 august 2011

joi, 18 august 2011

miercuri, 17 august 2011

Jocurile foamei

Picatura de vopsea - 40 - FOR YOUR LOVELY MOMENTS Marius Boeriu


Marius Boeriu

Pasiunea mea pentru fotografie a plecat de pe munte.. Elev in liceu fiind mergeam foarte mult pe munte si imi doream sa “aduc” muntele acasa.. sa-l impartasesc cu toti cei care nu puteau sa ajunga acolo sus. Situatia financiara nu mi-a permis decat un digital compact, care l-am explorat la maxim. Incet incet, fotografia mi-a intrat in sange, si a devenit o pasiune puternica.

Au trecut ani si ani, in care am invatat multe despre fotografie. Intotdeauna mi-a placut sa fiu autodidact.. asa ca am cumparat carti de fotografie, am citit zeci de situri si forumuri de fotografie, si am pus in prectica tot ce am citit. Frustrarile au fost prezente inca de la inceput. Exercitiu mult combinat cu si mai multe frustrari, m-au impins tot mai departe. Am facut si ceva cursuri foto la o scoala in Chicago, unde am cunoscut un foarte bun fotograf de nunti – cu care lucrez in prezent.

Cea mai mare realizare ?? Sunt foarte multumit cand vad expresia (se citeste pe fata lor acel.. wow!) parintilor care vad prima data fotografiile cu copii lor!
Cateva fotografii realizate de mine au fost publicate in ziare online din Chicago, sau pe websituri guvernamentale (Department of Homeland Security - USA). Nu am participat la nici o expozitie foto, desi m-am gandit la acest lucru la un moment dat.. Nu cred ca ma pot numi fotograf profesionist, chiar daca in momentul de fata fotografi aeste o sursa de venit.

La inceput fotografiam tot ce-mi iesea in cale.. cel mai mult natura. Acum fotografiez cu mare placer tot aceleasi lucruri, dar cea mai mare provocare pentru mine o reprezinta copii. Ma fascineaza reactiile lor, inocenta.. si tot ce inseamna copilarie, si poate ca de aceea este atat de greu sa surprinzi momentele pure de bucurie sau tristete ale unui copil – pentru ca nu poti regiza nimic cu copii.


Ca si in cazul fotografiei pe film, si fotografia digitala are nevoie de developare. Folosesc software Adobe (Photoshop si Lightroom) pentru developarea negativelor digitale. Nu imi place sa alterez realitatea, de aceea foarte rar intre fotografiile mele se regasesc unele in care sa fie evidenta postprocesarea, cu exceptia fotografiilor alb-negru sau sepia. Prefer aparatura Canon – este o alegere pur personala. Mi-ar placea sa incerc fotografia clasica, pe film..
Exista fotografi pe care ii admir foarte mult; care ma inspira, care ma indruma si imi acorda feedback. Vin din domenii diferite ale fotografiei: eveniment, portret, natura, wildlife, fotojurnalism etc.

Mi-ar placea foarte mult sa pot reveni sa fotografiez Carpatii Romanesti.. prima mea dragoste. Si poate ca intr-o zi chiar voi reusi.
Fotografia a trecut usor usor de la pasiune la hobby. Am inceput sa lucrez la un proiect foarte indraznet, spun eu: o scoala de fotografie online pentru cei care sunt la inceput. Imi doresc sa pot indruma si invata pe altii sa faca cele mai importante fotografii din lume – ale lor. Cred ca acest proiect va fi unic pentru Romania, desi nu este singurul proiect online, prin faptul ca totul se va desfasura in direct si in timp real. Este de fapt un seminar online. (Pentru detalii: http://www.facebook.com/pages/PremierPhotoScoalaOnline/190071931037460 ). Mi-ar fi placut sa fi existat asa ceva in anii in care am inceput sa descopar lumea fotografiei si de aceea am inceput acest proiect. Vreau sa ii ajut pe cai care sunt la inceput in lumea fotografiei.

Ca sfat pentru cei care vor sa faca fotografie profesionala… investiti in echipament de calitate. Echipamentul face toata diferenta. Daca se poate sa mergeti pe full frame si lentile prime, nu ezitati! Si chiar daca veti fi frustrati, nu stergeti imaginile facute. Peste o vreme va veti reintoarce la ele, si veti invata din greselile facute. Stergandu-le, nu veti stii niciodata unde sau ce ati gresit.

Marius Boeriu

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

Salon