marți, 23 august 2011

Scaune

"Timpul stătu a doua oară pe loc în viaţa lor. Fusese oricum un timp frumos. Adunară în el şi mai mulţi ani şi mai multe vieţi şi mai multe zâmbete... Copiii copiilor lor au crescut, iar ei au învăţat să rămână tineri pentru fiecare. Florile sunt mult mai multe, râuleţul mult mai mare. În nucul din faţa casei şi-a făcut cuib pe lângă pitulice o cinteză, iar în iarba înaltă de lângă casă îi vizita an de an, o mierlă.

Într-o dimineaţă însă, soarele răsări roşiatic. Pentru prima dată timpul rămase puţin să se odihnească lângă ei. Păreau a dormi, aşa cum erau: zâmbind, unul în braţele celuilalt, întinşi pe canapeaua lor de pe verandă. Lângă ei, două scaune şi o măsuţă de cafea.

Noaptea se lăsă repede, iar pe cer apăru după multă, multă vreme o Lună mare şi strălucitoare. Pe suprafaţa ei se puteau zări două umbre frumoase care dansau şi râdeau:

- Iubito...ştii, eu mereu am crezut că eşti Fata din Lună!

- Da? Eu am crezut toată viaţa că suntem amândoi pe Lună...

Jos..., pe verandă, lângă copii şi nepoţi, Etta cânta pentru prima oară tare - să o audă tot Universul! (Fata din Lună, Lady Allia)"

0 comentarii: