miercuri, 31 august 2011

Picatura de vopsea - 42 - INTRAREA IN RAI Ioana Sandu


Ioana Sandu

Pentru mine, fotografia nu ia forma artei, nici a pasiunii, ci a sentimentului ce-mi completează starea de spirit, fiind unduirea realităţii în propria imaginaţie. Îmbinarea dintre tehnică şi talent mi-a atras atenţia târziu, când nu mă aflăm în spatele obiectivului, ci înaintea lui. Urmărind creaţiile unor fotografii nemaipomeniţi în viziunea mea, precum Andreea Retinschi, Henri Cartier-Bresson sau Steve McCurry, s-a născut plăcerea de a capta momente, oameni, stări, emoţii ori locuri ce se diferenţiază în vreun fel.

Visul meu alături de fotografie a luat naştere în jurul vârstei de 14 ani, când am început să mă joc cu un Benq, aparat care încă îmi este alături. Încet, visul a prins contur, reflectându-se în realitate în perioada 2010-2011, când la categoria alb-negru a Festivalului pentru liceeni, LicART, am intrat în semi-finală cu patru fotografii, iar ulterior, una dintre fotografiile semifinaliste a fost nominalizată pentru a participa la finală. Povestea a continuat să se scrie in iunie 2011, prin participarea alături de fotografi precum Cristian Ivan, Marius Iancu, la expoziţia “Livada de fotografii” , Bucureştiul fiind spaţiul pe care trebuia focusată atenţia fotografului şi-a aparatului.

Până în prezent nu am considerat niciodată nevoia unor cursuri, deşi am abordat partea tehnică a fotografiei, completându-mi cunoştinţele avide de a contempla paradisul nou descoperit. Ca teme utilizate, pot spune că întotdeauna m-au atras oameni şi locurile prin care trec frecvent, iar asemenea omului, natura m-a cucerit, ambele creaţii divine oferindu-mi oportunitatea unor cadre speciale şi locuri speciale in care revin cu placere, de exemplu Padurea Măgura sau Parcul I.O.R..Pot spune ca natura îmi este sursă nesecată atât în fotografia de peisaj, cât şi în cea conceptuală, iar omul, omul prin complexitatea sa, îmi oferă o paletă de infuzii.

Ceea ce cred că arată valoarea lucrării, nu este nici ansamblu, nici compoziţia cromatică sau monocromatică, ci cred că fotografia trebuie să ascundă un mesaj, să oglindească ceea ce mâine îşi va schimba structura sau se va evapora în negura anilor. Îmi place să oglindesc frânturi răzvrătite ale imaginaţiei mele, de aceea indiferent de stil, urmez mesajul, pentru mine, titlul fotografiei fiind elementul primordial , legându-se în vreun fel de un cuget, un vers, ceva semnificativ din acel reper temporar în care imaginea mea cunoaşte gustul vieţii prin obiectiv.
Astăzi, după circa doi ani, fotografia am ridicat-o la stadiu de religie, dezvoltând în fiecare moment al zilei o idee pentru o nouă scanare a imaginaţiei, scriind povestea mea cu speranţa concretizării unui destin alături de fotografie ca hobby ori meserie, ea fiind cea care o să îmi marcheze paşii.

Sfat: Ştiu că, înainte de a fi fotograf, eşti om, iar fiecare om naşte o povestea unică, de aceea ceea ce fotografiază omul-fotograf trebuie să ascundă o piesă din ciclu sau de viaţă, pentru aceasta, întâi trebuie sa te îndrăgosteşti de fotografie, apoi să o venerezi şi s-o practici cu orice preţ!


Ioana Sandu

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian

0 comentarii: