luni, 26 septembrie 2011

SAPTAMANA VIITOARE / NEXT WEEK - MIERCURI / WEDNESDAY ora 11:59 (GMT +2 - Helsinki, Minsk, Riga, Tallinn, Vilnius, Bucuresti, Ankara, Atena, Istanbul, Kiev, Sofia, Tel Aviv (+ Ierusalim), Grecia - Ile, Corfu, Creta, Santorini, Rodos, (Turcia ) Antalya, Kusadasi, Amman, Beirut, Cairo, Cape Town, Damasc, Harare, Pretoria) Picatura de vopsea - 46 - STORY Dragos Stoica


Dragos Stoica

Mdaaa...fiecare are povestea lui...si fiecare e un cumul de "functii". Ale mele sunt cam "ashiiia": Genetic cred ca am mostenit de la parinti, bunici...(si hai sa ne oprim aici pe arborele genealogic), si parti mai artistice sa le spunem, cat si parti tehnice. Tatal meu, mama mea, matusa si bunicile cand traiau, desenau sau pictau superb, fara vreo scoala sau pregatire specifica sau speciala. Probabil am mostenit si eu ceva, dar nu am ajuns sa dezvolt sau sa cultiv aceasta latura pe cat ar fi fost de frumos din pacate. Tata e inginer automatist pasionat de muzica si evident mai ales de scule audio si electronica. Asa ca de mic am crescut printre magnetofoane, casetofoane, circuite electronice, difuzoare, incinte acustice etc... Conteaza ce simti si in burta la mami tau, si cum tot asta era in jurul mamei cand eu eram inauntru si ascultau numai muzica foarte buna, s-au inradacinat si astea destul de “rau”. I-a placut si lui tata fotografia, si am fotografii foarte reusite pe film facute de el, cand eu aveam 2-3 anisori, dar nu s-a tinut in mod deosebit. Are si acum Zenit-ul printr-un sertar. Crescut si cu calculatoarele si mediile de programare software la nas, au fost si astea un aspect. Si pe la 10-11 ani, dupa 2-3 zile de joaca civilizata cu o noua jucarie, nu e suficient sa o desfaci cu surubelnita, sa o faci tandari ca sa vezi ce ii produce si cum miscarile, sunetele etc...asa ca mai cotrobai si prin sertarele din casa.

Si asa intr-o zi intr-un sertar, am dat de un obiect mare si greu (cel putin atunci asa mi se parea), intr-o husa tapana de piele maro. Era un Zorki 4 cu un 50mm F2, aparatul pe film al bunicului. Care de fapt e o copie sanatoasa dupa Leica. In fine, am fost fascinat de descoperirea mea frumos nichelata si cromata, butonase, roti dintate, facea si tac, unele se invarteau, sticla arata fain, si imi placeau la nebunie cele 9 lamele ale diafragmei, desi nu intelegeam si habar nu aveam in ce consta vreunul din lucrurile acelea. Mai vazusem eu genul asta de iris prin filmele SF si ma captivase, vezi ochiul Terminatorului. M-am prins din prima ca e aparat de fotografiat totusi. Stiam ca ai mei se burzuluiesc daca cotrobai prin sertare, ca poate stric ceva, ceea ce era foarte adevarat, caci curiozitatea si surubelnita lui Dragos nu duceau la vreun final bun...asa ca nu am zis nimic la inceput. Am pitit aparatul la loc si gata.

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian