Picatura de vopsea - 39 - OCTOMBRIE Diana Bahrin

Diana Bahrin


Nu stiu exact cand a inceput pasiunea mea pentru fotografie. Cand eram mai mica aveam un aparat pe film pe care il luam cu mine vara la bunici si pozam orice floare sau caine. Nu iesea nimic interesant dar imi placea mie sa am acolo pozele si sa ma mai uit din cand in cand la ele. Am trecut si prin faza pozatului cu telefonul. Oriunde mergeam faceam zeci de poze si eram foarte incantata. Nu avea nici o importanta calitatea , amintirile erau de nepretuit. In 2007 deja era de neconceput sa merg undeva si sa nu fac poze.

Incet, incet am inceput sa vreau mai mult. Dorind sa invat mi-am facut cont pe un site de fotografie si rugam oamenii sa-mi spuna ce gresesc pentru ca vreau sa invat. Reactiile nu au fost deloc cele asteptate.Nimeni nu parea dispus sa ajute si erau de multe ori ostili. Am primit multe comentarii neplacute. In timp mi-am dat seama ca numai singura pot sa invat.O sa fac greseli, dar o sa invat. In 2008 am pus ochii pe primul aparat – un Fuji S5700 cu care lucrez si acum. Din banii pentru scoala puneam deoparte in fiecare zi si speram sa se stranga mai repede ca sa-mi iau aparatul. In cele din urma mi l-a cumparat unchiul meu pentru ca daca asteptam eu sa strang 8 milioane trecea si un an. A fost cel mai frumos cadou primit vreodata. Au fost multe momente in care mi-am dorit mai mult,cum e si normal dupa un timp, dar de fiecare data a fost de ajuns sa-mi amintesc bucuria pe care am simtit-o cand l-am primit pe micul Fuji (are si nume). Cand o sa am cum o sa trec si la ceva mai bun, dar toate la timpul lor.

Fotografia este pentru mine ceva foarte personal si a ajuns sa faca parte din mine. Ma definesc prin ceea ce fac, iar daca fotografiile mele ar vorbi ar spune despre mine ca sunt o fire sensibila dar pasionala, nehotarata dar iubitoare de frumos. Imi iubesc fotografiile dar in acelasi timp sunt cel mai mare critic al meu si stiu ca mereu e loc de mai bine. Inca nu m-am specializat pe un anumit domeniu si din punctul asta de vedere se poate spune ca sunt foarte nehotarata. Am invatat totusi ca fotografiile nu se fac in graba, trebuie sa iti cunosti subiectul si sa petreci timp cu el si poate cel mai important lucru e sa nu faci anumite fotografii doar pentru ca foarte multi au succes cu un anumit subiect. Pentru mine fotografia inseamna pasiune si sinceritate. Pasiune si implicare fata de tot ce inseamna ea si sinceritate mai ales fata de mine.

Daca ar fi sa definesc sursa pasiunii mele pentru fotografie as spune ca lumina de dimineata ma inspira cel mai mult. Cred ca orice subiect poate fi pus foarte bine in valoare cu lumina potrivita. In ceea ce priveste locul deocamdata pot spune ca ma simt mai bine in natura sau in mediul rural dar inca astept sa descopar farmecul orasului.Un lucru foarte important pentru mine si care m-a ajutat sa progresez a fost vizualizarea cat mai multor fotografii. Nu pot spune ca as adopta stilul unuia sau al altuia dar unele elemente mi-ar placea sa se regaseasca si in fotografiile mele. Fotograful meu preferat este Alexey Titarenko. Fotografiile mele de acum nu au nimic din stilul lui dar tot mi se pare fascinant.

In opinia mea pasiunea nu inseamna niste trairi constante asezate frumos pe aceeasi linie, ci o suma de trairi mai bune sau mai rele din care rezulta ceva frumos. Mi s-a intamplat de multe ori sa ma simt foarte prost dar sa ies din starea aia concentrandu-ma asupra fotografiilor sau chiar invers, sa vreau mai mult de la mine dar sa-mi lipseasca inspiratia pentru o perioada si sa spun ca nu mai pot continua. De fiecare data cand am spus ca renunt de fapt am venit inapoi cu idei mai multe si cu o dorinta de a fotografia mai mare decat inainte. Deja m-am convins ca oricat as vrea nu pot sa stau deoparte.

Diana Bahrin


Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian