miercuri, 10 august 2011

La coloane

Uneori, am impresia că nu ne ajunge să uităm istoria, sfinţii, eroii, oamenii...simţim nevoia să o facem uneori şi prin artă. Îi ascundem după colaone mari de timp. Nu mai privim chipurile. E mult mai interesantă arta. Unii se opresc dincolo de coloane şi zâmbesc. Nimeni nu îi vede. Sunt sfinţii care uneori îşi tocesc genunchii pentru noi. Sfinţii şi păsările. Ei sunt cei mai aproape de Dumnezeu. Noi începem să-L uităm sau să-L rostim din ce în ce mai în şoaptă. Şi una din păsări a mai zburat de pe umărul timpului. Şi Dumnezeu a mai oftat odată...

Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Text: Lady Allia; Foto: Dungha         

0 comentarii: