Despre

Under construction...

Autor: Dungha
Fotografii: Dungha
Haiku: Dungha

La limita, imprevizibil, dinamism, eleganta – cu siguranta nu putem caracteriza frecventa si starea lucrurilor dar mai ales al momentului.
Opreste timpul! Paseste printre fractiuni de secunda,
Luand in considerare faptul ca informatia este perisabila, am incercat sa creez o pagina unde zilnic trec cateva fotografii, in general “portrete” de strada intr-o lume in care timpul este mai pretios decat orice.
Gasesti informatii si link-uri catre alte zone, ale lumii, informatii care nu privesc strict fotografia ci si pictura, sculptura, poezia, grafica si multe alte domenii foarte interesante care te pot deconecta de la rutina zilnica.


To the limits, unpredictable, dynamism, elegance - for sure we cannot characterize the frequency and status of happening, furthermore the ones of the very moment
Cease the moment ! Step amongst fractions of second,
Considering that the information is perishable, we tried to create a page where daily take several photos, generally "portraits" of the street in a world where time is more precious than anything.
Find information and links to other areas of the world, information that does not relate strictly photography, but also painting, sculpture, poetry, graphics and many other interesting areas you can disconnect from the daily routine.

1990 - am inceput de prin '90 (vorbim de pasiune si nimic mai mult) cu un Cmena8m un aparat care a functionat destul de bine si care ma insotea permanent in acest jos cu lumina. Departe gandul de a realiza ceva special. Am reusit in acea perioada sa prind cateva cadre cu apropiati: vecini, colegi, evenimente mai mult sau mai putin importante dar la care am participat... Filmul era intotdeauna o surpriza. Il developam in laboratorul improvitat, intr-o camera mai intunecoasa a casei in care locuiam. Imi aduc aminte ca undeva la parter in magazinul Unirea aripa Calarasi gaseam solutiile: revelator, fixator dar si hartia fotografica.La un moment dat dupa revolutie la cativa ani se desfiinteaza magazinul de unde eram obisnuit sa imi cumpar cele necesare si usor usor abandonezz ideea de a face fotografie, oricum dupa capul meu pentru ca nu ma indruma nimeni si nici nu existau prea multe materiale care sa te ajute pe acest drum deloc usor dar senzational.
2003 -am castigat un aparat foto Olimpus pe film la McDonalds, il mai pastrez si functioneaza foarte bine. Nu imi aduc aminte unde sau ce am facut cu fotografiile. Probabil ca le-am printat si sunt pe undeva printr-un album. Sunt inca in pauza, nu ma mai atrage atat de mult fotografia asa cum simteam in liceu.
2005 - se reinstaleaza pasiunea pentru fotografie, de aceasta data era digitala. Am terminat cu cheltuiala pe hartie si solutii, investesc in memorii de stocare a informatiilor care devin din ce in ce mai multe intr-un timp foarte scurt. Nu stiu ce balarii pozam cum nu stiu niciodata exact ce as vrea sa fac. Un vis al meu este sa realizez un album cu flori. Primesc un aparat Canon Powershot A510 mereu alaturi de mine pe unde umblam dar povestea se repeta, face "PAM" intr-o gara de pe peron pe sina de tren si de aici mai functioneaza cand are el chef de ceva.
2006 - achizitionez un aparat Canon Powershot S3IS . Un aparat foarte bun si de mare ajutor pentru ca accesand functia MANUAL se observau schimbarile pe ecran, se putea vedea rezultatul imediat fara a declansa. Lucra extraordinar, daca nu se facea abuz de zoom unde nivelul de zgomot era deranjant. Incep sa arhivez poze din ce in ce mai multe, poate fara rost parte dintre ele. Creez o pagina pe blogspot unde imi pot afisa "capodoperele". Bucurie sau dezastru... Activez in acelasi timp pe mai multe site-uri de fotografie unde primesc suturi la fiecare postare. Cand spun sut, pai sut este - nu exista un comentariu pe nici un site din Romania care sa te indrume, te demoleaza si gata! Impresii, incercari, studiu in particular o joaca fara limite pentru a ajunge la un nivel acceptabil. Fericirea de a folosi acest aparat este de scurta durata, probabil ca si viata aparatelor din ziua de astazi, scap S3IS-UL pe jos intr-o seara undeva prin Braila, mai functioneaza cateva zile, nu sunt sanse sa fie reparat, unul nou fiind mai ieftin decat reparatia celui vechi.
2007 - Martie 2007 creez pagina de blogspot reusind abia in decembrie sa postez.
2008 - Nikon D80, dupa indelungi cautari pe site-uri, vizualizand mii de fotografii balanta se inclina catre Nikon. Are o lumina speciala daca ajungi sa il cunosti foarte bine iar cromatica aparatului este de invidiat. Sunt sigur de acest lucru, sau poate asa simt eu. Din seria aparatelor Nikon care tot apar si sunt din ce in ce mai performante de parca ar fotografia singure nici unul nu beneficiaza de secretul lui D80, EXISTA UN SECRET! Ei, uite ca eu sunt foarte multumit de el si cred ca oricine detine acest tip de aparat (fara a se atinge de nivelul ISO) are de spus povesti frumoase si poate nu neaparat frumoase cat "pufoase". Realizeaza fotografii delicate, pline de culoare in nuante neinchipuite. In acest an fac primii pasi cu Asociatia Bucurestiul meu drag si reusesc sa gasesc cateva cadre care se concretizeaza in doua expozitii de grup, una in luna mai si alta in iunie. Incep primul proiect "+18 ani - Vlad" http://galusca-bleu.blogspot.com/ .Ca oricare pasionat de fotografie simti nevoia sa achizitionezi ceva mai bun, mai performant dar nu stii daca ai nevoie de el, vorbesc prostii!, nici nu realizezi unde duce nebunia. Intotdeauna intr-o pasiune fara cateva linii de ghidare pierzi bani iar placerea nu vine (asa gandeste un pasionat) decat atunci cand ai cele mai bune obiective, aparate... Complet gresit! Realizez foarte tarziu ca excelenta nu sta neaparat in aparat ci in modul de gandire si reflectie a studiului.   
2009 - Uite asa am reusit sa port dupa mine si un Nikon D300. Balarii!
2010 - Se naste ideea proiectului PICATURA DE VOPSEA,  este povestea care vrea sa scoata in evidenta miscarea din spatele aparatului de fotografiat. Un ghid pentru orice fotograf si mai mult imi doresc sa fie raspunsul pe care il astepti. Sunt convins ca nu este o pierdere de vreme atat timp cat existam si emitem semnale… Exista povesti frumoase care stau ascunse intr-o cutiuta. Nu sunt secrete! Si spun asta pentru ca oricat am povesti si am scrie, secretul nu va fi niciodata exprimat in cuvinte. Singurul creator este ochiul influentat de cultura fotografului. Putini dintre cei pasionati de fotografie isi desfasoara activitatea in domeniu, reusesc sa se afirme, sa fie un exemplu de urmat. Pasiunea totusi exista si se manifesta diferit, fiecare isi pune amprenta pe lucrari inconstient, astfel in orice cautare simpla intalnim lumina, culoare, contraste si mai mult de atat sentimente. O joaca permanenta cu lumina, fara limite, o lume care te impresioneaza prin simpla ei prezenta. AICI POTI URMARI "PICATURA DE VOPSEA"
Un proiect foarte greu de mentinut in forma, dar si placut in momentul finalizarii unei discutii. Experientele fiecaruia ajuta cu 5%  parcurgerea mai departe a drumului ales atat al celor care participa dar si pasionati care trec pe aceasta pagina.
2011 - Merg mai departe si constientizez ca alergand nu vei gasi idealul. Ce inseamna ideal? In fotografie trebuie sa fii tu insuti, sa iti urmezi instinctele. Nu trebuie sa iti pese de nimic. Sunt momentele tale si le arati asa cum vrei. Poate fi realitate sau nu. Ce importanta are? Asa imi place! Inevitabil gandul fuge la reguli pentru ca permanent iti amintesti de ele - simt ca exact aceste momente trebuie sa le evit. Trebuie sa ma opresc pur si simplu pana imi trece si apoi pot continua. Incep al doilea proiect "+18 ani - Rares" http://www.galusca-verde.blogspot.com/. Zilele trec, la fel  si noptile! Haiku prinde contur.
2012 - Incepe cu zapada multa, poate ca as dori sa fac mai mult legat de fotografie,
Pentru prima data de cand fotografiez simt nevoia sa fotografiez mai mult oameni, sa ii surprind in diferite ipostaze de foarte multe ori comice, reactii, miscare, culoare... poate si un alt aparat sau alte obiective?
Particip la 3 expozitii colective. Cochetez usor cu fotografia de nunta care imi deschide noi perspective. Nu este nimic necunoscut dar ma ajuta sa deschid ochii mai mari catre detalii. Si trece anul ca si alti ani care au mai trecut.
2013 - Se vede, cine a zis ca nu se vede, se vede! Un an surpriza cu schimbari la fiecare pas. Pasesc printre mii de fotografii. Particip la o expozitie colectiva de data aceasta cu un haiku, o pasiune mai noua.
2014 Studiu aprofundat, rascolesc pagini la nesfarsit.
2015 
2016 - Calator
2017 -