Cristian Oprea
Numele meu este Cristian Oprea, sunt nascut in 1968 si m-am lipit de fotografie si fotografia de mine din anul 1975 cand am inceput sa realizez ce facea tata in "camera obscura" - adica baia noastra - si am avut permisiunea lui sa intru acolo pentru prima data. Dintr-o data m-am simtit precum Harry Potter care a aflat ca este vrajitor, doar ca eu am simtit asta pentru tata. ACOLO SE INTAMPLAU LUCRURI ... Incet, incet limba tatei s-a dezlegat si a inceput sa imi explice (cat mai aproape de limba mea) cate una, cate alta. Dupa circa 5-6 luni, am avut voie sa pun mana pe unul dintre aparatele de fotografiat ale tatei. Cand m-am uitat prima data prin vizor, am vazut o alta lume si am fost foarte dezamagit cand aceasta lume s-a schimbat din nou cand am developat fotografiile. De aici a inceput totul: incadrare versus efect de paralaxa, vizare directa, punct de statie si ca sa nu va plictisesc trebuie sa va spun ca tata mi-a pus cartea de fotografie in mana (generic vorbind pentru ca pasiunea pentru citit mi-a fost insuflata de bunica mea) si de atunci mi-a raspuns doar la intrebari. Nu imi mai explica nimic, ma punea sa experimentez (ii multumesc pentru asta pentru ca am stricat multe filme si am consumat multe solutii si am spart multe becuri si am facut si alte prostii) si abia dupa aceea stateam de vorba pe marginea a ceea ce am sau nu am obtinut. Era obligatoriu sa stiu ce vroiam sa obtin! Ceea ce am uitat sa va spun este ca tatal meu era amator, dar un amator autodidact, cu o perseverenta nemteasca (nascut in 1935 in Dusseldorf), energetician de meserie si genul de om care ori face cum trebuie, ori nu face. Cred ca am mostenit trasatura asta de caracter de la el, dar asta mai bine ii las pe altii sa constate.
.jpg)
.jpg)
.JPG)
.jpg)
0 comments:
Trimiteți un comentariu