Raluca Deca
Legătura mea cu fotografia s-a înfiripat în urmă cu 5-6 ani, când am început să fotografiez cu paşi timizi diverse lucruri din jur. Nu aveam pe atunci un aparat extaordinar, ci un mic Panasonic Lumix DMC-LC 70 care scotea culori frumoase şi-mi era suficient pentru ceea ce aveam de făcut. Momentan am un Canon Rebel XSI, iar pentru prelucrare mă ajut de Adobe Photoshop CS3.
Fotografia mea este plină de culoare şi atmosferă; întotdeauna mi-am dorit ca privitorul să treacă peste imaginea frumoasă şi să-şi închipuie ce e dincolo de privirea unui portret, care erau gîndurile persoanei şi ce mişcare ar face în continuare.
Iniţial fotografiam si prelucram peisaje, apoi am trecut spre concepte şi portrete vintage. Îmi prelucrez fotografiile cu plăcere, pentru că rezultatul vreau sa fie uşor rupt de realitate, să îndemne la visare şi contemplare. Cu atât gri în jurul nostru, un strop de culoare, melancolie şi închipuire nu strică. De aceea, cred că fotografia mea este sinceră şi deschisă, în special pentru că rezultatul nu se adresează realităţii, ci trecutului sau momentelor care ar putea exista. Inspiraţia mi-o găsesc în lucrurile insignifiante care fac din nişte momente obişnuite clipe minunate: în modul în care cineva ţine o carte întredeschisă, în atingerea delicată a unei flori, în adierea vîntului şi o strîngere de mână.
Locurile în care fotografiez le găsesc în funcţie de ceea ce vreau sa fac. Îmi plac şi clişeele cu lanuri de maci, floarea soarelui, rapiţă, îmi place şi arhitectura caselor vechi şi dărăpănate, mi-ar plăcea să fotografiez şi în fabrici părăsite. Cred că peste orice cadru şi orice loc îţi poţi pune amprenta în aşa fel încât rezultatul sa fie unul deosebit. Nu am un loc preferat. Cred că cel mai fain loc este undeva în mintea mea. Începând de-acolo ia naştere fotografia, apoi se proiectează în exterior.
Am mulţi fotografi preferaţi, atât străini cât şi români, însă cel mai mult îi admir pe cei care investesc pasiune, dragoste şi efort, reuşind totodată să rămână modeşti, sinceri şi mereu în căutarea cadrului perfect. Îmi plac în mod deosebit Julia Margaret Cameron, Emma Barton, Ansel Adams, Gertrude Kasebier, Henri Cartier – Bresson.
Pentru viitor, mă pregătesc pentru o expoziţie personala undeva în toamnă, plus alte cîteva expoziţii de grup. Ca şi activitate fotografică, m-am bucurat de colaborări frumoase cu 3 edituri din Iaşi, Amsterdam şi Puerto Rico, iar câteva din imaginile mele au ajuns pe copertele unor romane sau colecţii de nuvele; puteţi găsi o imagine şi pe albumul „No end in sight” al trupei britanice de hardcore Pro-Pain. Cam atât despre mine şi fotografie... Şi-mi doresc ca povestea să continue. Iar celor la început de poveste le doresc să pună cât mai mult din sufletul lor în fiecare cadru tras.
Raluca Deca
Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
Legătura mea cu fotografia s-a înfiripat în urmă cu 5-6 ani, când am început să fotografiez cu paşi timizi diverse lucruri din jur. Nu aveam pe atunci un aparat extaordinar, ci un mic Panasonic Lumix DMC-LC 70 care scotea culori frumoase şi-mi era suficient pentru ceea ce aveam de făcut. Momentan am un Canon Rebel XSI, iar pentru prelucrare mă ajut de Adobe Photoshop CS3.
Fotografia mea este plină de culoare şi atmosferă; întotdeauna mi-am dorit ca privitorul să treacă peste imaginea frumoasă şi să-şi închipuie ce e dincolo de privirea unui portret, care erau gîndurile persoanei şi ce mişcare ar face în continuare.
Iniţial fotografiam si prelucram peisaje, apoi am trecut spre concepte şi portrete vintage. Îmi prelucrez fotografiile cu plăcere, pentru că rezultatul vreau sa fie uşor rupt de realitate, să îndemne la visare şi contemplare. Cu atât gri în jurul nostru, un strop de culoare, melancolie şi închipuire nu strică. De aceea, cred că fotografia mea este sinceră şi deschisă, în special pentru că rezultatul nu se adresează realităţii, ci trecutului sau momentelor care ar putea exista. Inspiraţia mi-o găsesc în lucrurile insignifiante care fac din nişte momente obişnuite clipe minunate: în modul în care cineva ţine o carte întredeschisă, în atingerea delicată a unei flori, în adierea vîntului şi o strîngere de mână.
Locurile în care fotografiez le găsesc în funcţie de ceea ce vreau sa fac. Îmi plac şi clişeele cu lanuri de maci, floarea soarelui, rapiţă, îmi place şi arhitectura caselor vechi şi dărăpănate, mi-ar plăcea să fotografiez şi în fabrici părăsite. Cred că peste orice cadru şi orice loc îţi poţi pune amprenta în aşa fel încât rezultatul sa fie unul deosebit. Nu am un loc preferat. Cred că cel mai fain loc este undeva în mintea mea. Începând de-acolo ia naştere fotografia, apoi se proiectează în exterior.
Am mulţi fotografi preferaţi, atât străini cât şi români, însă cel mai mult îi admir pe cei care investesc pasiune, dragoste şi efort, reuşind totodată să rămână modeşti, sinceri şi mereu în căutarea cadrului perfect. Îmi plac în mod deosebit Julia Margaret Cameron, Emma Barton, Ansel Adams, Gertrude Kasebier, Henri Cartier – Bresson.
Pentru viitor, mă pregătesc pentru o expoziţie personala undeva în toamnă, plus alte cîteva expoziţii de grup. Ca şi activitate fotografică, m-am bucurat de colaborări frumoase cu 3 edituri din Iaşi, Amsterdam şi Puerto Rico, iar câteva din imaginile mele au ajuns pe copertele unor romane sau colecţii de nuvele; puteţi găsi o imagine şi pe albumul „No end in sight” al trupei britanice de hardcore Pro-Pain. Cam atât despre mine şi fotografie... Şi-mi doresc ca povestea să continue. Iar celor la început de poveste le doresc să pună cât mai mult din sufletul lor în fiecare cadru tras.
Raluca Deca
Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian
.jpg)
.jpg!Large.jpg)
.jpg)
.JPG)
.jpg)
%20V%20Dorolti17102021_119%20a%20.jpg)
0 comments:
Trimiteți un comentariu