Ana Maria Moldovan
Fotografia in general nu este preocuparea mea principala. Sunt o vanatoare de placeri! Imi place sa fac portrete! Sa lucrez cu oamenii! Sa-i ajut sa se elibereze de stresul aparatului de fotografiat, ca apoi sa imi acorde aceea privire care sa spuna in mod autentic ceva despre ei. Ceva definitoriu pentru personalitatea lor.
M-am apucat serios de portrete relativ tarziu, desi mereu am facut poze. Am urmat cursurile foto la Universitatea populara Dalles cu profesorii Francisc Vaida, Dinu Lazar, Radu Badoiu, Catalin Savulescu si Luca Achim. Una din motivatiile principale a fost frustrarea: ca actrita m-am simtit mereu frustrata pentru ca nu aveam portrete care sa ma reprezinte. Exista fotografii cu mine care ii fac sa se mire pe cei care ma cunosc ulterior. Am simtit ca se poate face ceva in directia asta si am descoperit in mine placerea de a nu fotografia chipuri la intamplare. Poate e mult spus, dar e un fel de terapie prin fotografie. A mea, dar si a modelului, care dupa sedinta foto se simte mai liber, mai disponibil si are o stare buna!
Uneori nu e usor, insa. Exista , la fel ca mine, oameni care au fost fotografiati prost (din punctul lor de vedere) si trebuie sa creez diversiuni pentru a le schimba gandurile si a le alunga teama de-a nu “iesi bine”. Ne apuca rasul: se intampla sa le conduc fata in lumina ca un dictator (la dreapta!prea mult!jos!sus!etc.), ca apoi sa ne destindem si sa vada ce important este sa aibe incredere in fotograf.
Imi place sa caut lumina pentru fiecare subiect in parte. Uneori imi vine cate o idee inainte de sedinta, sau caut pe internet directii pentru un chip anume, dar se intampla destul de des sa uit tot si sa ma las inspirata de moment.
Nu vreau sa fiu originala, sa surprind prin inventii tehnice sau sa devin o voce distincta printr-o estetica anume. Imi doresc sa ma caute oameni care vor sa aibe un portret sincer cu ei, care sa le ramana si in care sa se regaseasca cu placere si peste ani de zile.
Lucrez cu pasiune si ma bucur ca un copil cand portretele mele inseamna ceva pentru cel fotografiat. Cred in sinceritate si in simplitate. Nu cred in reguli decat in masura in care ele oricum ne influenteaza odata ce am auzit de ele!
Imi place la fel de mult ca si fotografiatul, editarea. Nu stiu ce sa spun despre asta...poate doar ca uneori o fotografie devine cu totul diferita din anumite puncte estetice de vedere, fara sa-si piarda autenticitatea portretistica.
Pentru toamna incerc sa pregatesc o expozitie cu cateva portrete pe care le iubesc cel mai mult. Nu stiu daca indraznesc prea mult...dar cert este ca imi place si face parte in modul cel mai serios, din viata mea. Am incercat odata o sedinta nud...a fost ...foarte greu si cred ca pentru moment ma voi rezuma la portrete si fotografie gen reportaj, pentru ca imi place si sa povestesc in imagini...
Ana Maria Moldovan
.jpg)
.jpg)
.JPG)
.jpg)
1 comments:
Pai...unde sunt portretele? Sa vedem macar unul !
Trimiteți un comentariu