Sebastian Puraci
Pasiunea pentru fotografie am descoperit-o in timpul facultatii. Fiind student la geografie si pasionat de mersul pe munte mi-am luat primul aparat foto (pe film) care sa imi permita reglarea timpului de expunere si a diafragmei. Cred ca a fost momentul in care am trecut de la a face “poze” la intamplare, la a face “fotografii”. Acest lucru se intampla prin 2002. In anii ce au urmat mi-am luat un SRL pe film, iar apoi un aparat digital. A fost perioada in care am experimentat diferite genuri fotografice. De fapt, fotografiam tot ce se afla in jurul meu de la peisaje, la arhitectura, portret, macro, animale etc.
Cu timpul insa preferintele in privinta fotografiei au inceput sa se cristalizeze. Am inceput sa fiu mai selectiv in privinta a ceea ce fotografiez. O contributie la aceasta a avut-o si Scoala de Arte din Timisoara, Sectia Cine-Foto, pe care am urmat-o intre anii 2008 – 2010. Am avut aici ocazia sa intalnesc oameni ce au aceiasi pasiune (dar gusturi diferite) si sa am un feed-back la fotografiile realizate. Incepand cu anul 2008 am participat si la mai multe expozitii de fotografie.
In momentul de fata nu pot spune ca am un anumit gen fotografic favorit, dar consider ca elementul cel mai expresiv intr-o imagine este omul. Asa ca sunt atras mai mult de fotografia de portret si de reportaj. Legat de fotografia de reportaj particip, impreuna cu cativa prieteni, la un proiect in care incercam sa surprindem aspecte ale meseriilor traditionale care inca se mai pastreaza in unele sate.
In privinta echipamentului in momentul de fata am un Nikon D80 si un Canon 50D. Fotografiile considerate reusite si care postez pe internet sunt editate toate mai mult sau mai putin. Depinde de ce se afla in respectiva imagine. La o fotografie de reportaj de exemplu editarea se rezuma in spacial la contrast, luminozitate, saturatie etc. La fotografiile de portret (mai ales cele de studio) editarea este mult mai complexa. Ca si incheiere pot sa spun ca pentru mine fotografia nu mai este doar un hobby sau o pasiune. Este o parte din mine, din ceea ce fac si ce sunt. Nu stiu sigur cum va evolua aceasta "relatie", dar planurile de viitor pot fi facute in absenta fotografiei.