Era atât de multă linişte acolo. Linişte şi ape. Ape şi frânturi peste ape. Păsări. Ele au atât de multă linişte în zborul lor. În aripi. Doar uneori ţâşnesc. Gânduri. Apoi ţipă. Ţipă ca şi cum luna s-ar fi mutat în mijlocul zilei, iar ele s-ar fi transformat în lupi bătrâni. După ţipete, ape. Clipocit şi frânturi de timp în malurile lor. Toamna e aproape. Niciodată nu mi-am închipuit cum e toamna apelor. Acum, ştiu. Ape tremurânde peste copaci dezveliţi. Vânt ruginiu ce-şi plimbă povestea peste cercurile lor. Şi apoi...linişte. O noapte cu tot mai puţini greieri.
0 comments:
Trimiteți un comentariu