Transalpina

Transalpina este cel mai inalt drum rutier din Romania si chiar din intregul lant al Muntilor Carpati, atat din Romania cat si din afara ei, atingand altitudinea maxima in Pasul Urdele 2145 m. Soseaua traverseaza Muntii Parang de la N la S fiind paralela cu Valea Oltului si Valea Jiului aflandu-se intre acestea. Desi este mai inalta mai veche si mai frumoasa decat Transfagarasanul, este mai putin cunoscuta pentru ca , Transalpina, cu toate ca este catalogat drum national, DN 67c (partial), nu a fost pana in 2009 niciodata asfaltata. Transalpina a fost cosntruita de armatele romane in drumul lor spre Sarmisegetusa, pavata cu piatra de Regele Carol al II-lea dupa 1930 si reablitata de nemti in al II-lea razboi mondial dupa carea a fost uitata.Faptul ca a fost uitata si a devenit un drum greu de parcurs a ajutat Transalpina sa-si pastreze neatinsa salbaticia si farmecul aparte pe care putine locuri din tara il mai au. Este printre putinele drumuri din tara pe care se poata ajunge cu masina pana la.....nori si chiar deasupra lor. Asa spune aici.

Indiferent de ce si de unde ati mai auzit despre Transalpina, de orinde ai urca, dinspre Sebes sau dinspre Horezu fiecare drum are farmecul lui si mai mult celalalt individ reactioneaza altfel. Am urcat acum doua saptamani de la Sebes si am fost la un pas sa ajung spre varf dar fiind o zona fara semnal la telefon, gps… am coborat spre Voineasa. Normal acolo faci dreapta si dupa aproximativ un km faci stanga. Nu am pierdut vremea pentru ca pana la intersectia stanga Voineasa, dreapta Petrosani sunt multe de vazut. In primul rand salbaticia locului, peisajul cu lacurile, brusturii de pe marginea soselei, cariera de piatra unde se lucreaza inca si treci printre basculante si excavatoare, soseaua care se inbunatateste in fiecare zi, curcubeul de culori pentru ca este toamna chiar si praful care se ridica in urma masinilor in zonele inca neasfaltate parca are un alt gust, alt miros. A doua incercare acum cateva zile am urcat din Valcea spre Targu Jiu, Horezu, Novaci, Ranca… Inca nu pot sa fac diferenta intre cele doua sensuri. Mi-a placut sa urc din Sebes dar ceva ma indeamna sa spun ca de la Horezu a fost poveste. Poate doar faptul ca a fost o reusita si nu am incurcat soselele, poate livezile cu soseaua ingusta care serpuieste printre ele, mirosul de mere proaspete.Primul semn ca te apropii de o zona mai inalta este lipsa copacilor el fiind ultimul intalnit in drum.

Soseaua continua sa urce! Nu exista foarte multe zone unde poti sa faci un popas daca mergi cu masina dar te poti opri in sosea daca nu stationezi foarte mult si nu te opresti in curbe cu vizibilitate redusa. La astfel de popasuri va fi necesara o orientare in teren. Spun asta deoarece fiind un drum in lucru inca mai circula betoniere, basculante care ar putea fi stanjenite de turistii care sunt bucurosi sa vada, sa calce, sa fotografieze peisajul si sa se fotografieze cu bunica, bunicul, nepotii, verii sau prietenii uita ca soseaua in anumite portiuni este asfaltata doar pe o banda fiind imposibila depasirea.

Viteza de deplasare este redusa, soseaua tot urca, nu sunt parapeti, indicatoare. Constat ca merita sa rupi cateva zile in cursul unei saptamani poate un concediu scurt si sa pierzi minute in sir doar privind. Cazandu-te la Ranca seara ai posibilitatea sa vezi traseul a doua zi dimineata la rasarit si la seara la apus (doar imi imaginez, nu stiu daca este si bine). 

Finalul traseului este de neuitat. Ce poate fi mai haios decat sa zaresti cativa magari care roiesc pe mijlocul soselei. Te opresti! Astepti sa treaca si sa continui drumul. Deschizi geamul sa respiri aer proaspat si deodata zvarle capul pe geam un magar si apoi al doilea, se inghiontesc care sa ramana si care sa plece la o alta masina. “Cersetori!” Mananca orice, nu sunt mofturosi si le place mult sa fie scarpinati, mangaiati, alintati…

Drum bun! Inca vremea permite un astfel de traseu cu masina.
Pagini de studiu: S-Hell Marius Grozea Blue and other sounds Pardau Ciprian