joi, 11 august 2011

Monument

"Pentru a trăi o viaţă care ţi-a fost dată eşti dator să o meriţi atât ca om cât şi ca neam în fiecare clipă.", spunea odată Mihai Viteazul. Şi o mai spune. Chiar dacă, în jurul lui se ridică tot felul de clădiri care nu aduc a timpurile lui. Chiar dacă, lângă el stă parcat un taxi, iar câţiva oameni trec fără să-l remarce. De ce l-ar remarca? Doar a ţinut piept duşmanilor mai mult de nouă ani de zile şi a unit ţara. Pe lângă asta, stă acolo aşa de ani de zile. E de piatră. E rece. E prea impunător. Unde mai pui că are multe de spus şi mort. Nu e bine să te uiţi la el. Îţi aminteşte datoria pe care o ai pentru tine şi pentru ceilalţi. Un ceas doar îi ţine isonul. Sub limbile lui mari fredonează încet: "Auzit-aţi de-un oltean,/De-un oltean, de-un craiovean/Ce nu-i pasă de sultan? ... Spuie râul cel oltean,/Spuie valul dunărean/Şi codrul călugărean ...Spuie corbii munţilor/Şi fiarele codrilor ...Fost-au leşuri tătăreşti/Şi turceşti şi ungureşti/Date-n săbii româneşti! ...Alelei! Mihai, Mihai!/Căci de noi milă nu ai,/Să ne scapi de-amar şi vai! - V. Alecsandri", iar vântul trece prin sălcii uitările.

0 comentarii: