Sunt atât de multe lucruri pe care am dori să le uităm. Atât de multe amintiri pe care am dori să le închidem într-o cameră pe care nimeni să nu o mai deschidă. Atât de mulţi paşi pe care i-am da înainte, înapoi dacă am avea o astfel de cheie. Nu putem Atunci, ne încearcă uitarea, ignoranţa. Şi, se întâmplă. Un gest, un cuvânt, o frază banală. Toate ne inundă dintr-o dată. Uşile se deschid, paşii o iau la fugă înapoi în timp, vocile ne năvălesc în urechi. Timpul..., timpul se opreşte în loc asemeni unui fior rece pe şira spinării. Ne cutremurăm o clipă, apoi zâmbim. O fi fost şi el pe acolo. Mereu e pe unde nu ar avea ce căuta. Uneori chiar noi îi deschidem uşa către sufletul nostru, dar bine că a ieşit demult şi noi am învăţat că viaţa e frumoasă. Toţi avem demonii noştri!
2 comments:
I was here, too.
Great !
Please have a good new month and week too.
daily athens
Trimiteți un comentariu