Cristiana Apostol
Nu stiu exact cat din fotografie fac din urã. Sau mai exact din frustrarile pe care le am fata de ceea ce traiesc sau traim cu totii. De cand ma trezesc continui gandul pe care l-am lasat neterminat noaptea anterioara - ca sa fac imaginea mea, pe care mi-o doresc, imi trebuie x,y.z, si ce trebuie sa fac eu personal ca sa obtin x,y,z. Niciodata nu ma bazez pe altcineva pentru ca am invatat ca paranoia salveaza. Este in permanenta un proces pe care il duc singura mai departe din incapatanare si din ura fata de tot ceea ce inseamna forma fara fond in care ne balacim.
Mi s-a spus ca imi place sa ma chinui. Da, asa este. Pentru ca simt ca daca nu ar fi asa, nu mi-as putea explica existenta. Daca nu m-as chinui, probabil m-as scufunda in terciul auto-gratulator al unor fotografii bune tehnic, sau nici macar atat, dar care se inscriu in fotografiile care primesc comentarii de genul "Da!" "Placut!" "Bine, maestre!". Imi place sa cred ca imaginile mele au un sens, ca genereaza si altceva in afara de o satisfactie calofila, de suprafata.
Mi s-a spus ca imi place sa ma chinui. Da, asa este. Pentru ca simt ca daca nu ar fi asa, nu mi-as putea explica existenta. Daca nu m-as chinui, probabil m-as scufunda in terciul auto-gratulator al unor fotografii bune tehnic, sau nici macar atat, dar care se inscriu in fotografiile care primesc comentarii de genul "Da!" "Placut!" "Bine, maestre!". Imi place sa cred ca imaginile mele au un sens, ca genereaza si altceva in afara de o satisfactie calofila, de suprafata.
Locurile care mi-au placut cel mai mult din cate am vazut au fost Breite, Rosia Montana si Creta. Toate au fost speciale in felul lor, insa ce au avut comun a fost sentimentul de libertate sau detasare pe care l-am avut in fiecare. M-as intoarce de azi in oricare din locurile de mai sus.
Foarte putin spre deloc cochetez cu programele de prelucrare, dar, am realizat ca daca faci lightpainting, expunere multipla, schimbi o duzina de filtre in fata obiectvului si iti iese 100% bine din aparat o fotografie, asta in mare, nu are nicio valoare, comparand produsul final cu o fotografie prelucrata de sa-i sara fulgii. Si asta pentru ca in mediul nostru imagistic corupt, nu am fi in stare sa recunoastem Photoshopul de manerul de la usã, iar aici ma refer nu numai la receptorii de imagine care saracii, n-au nici o vina, decat ca se uita la televizor si citesc un ziar, ci si la maestrii fotografi care lucreaza pe monitoare necalibrate (si care nu vor fi in toata durata lor de viata calibrate).
Nu mai tin minte de cand fac imagine, dar as repeta intocmai: desenul, pictura, liceul Tonitza, gravurile, tehnicile fotografice, Unatc-ul, lunile "pierdute" vazand zilnic sute de fotografii pe internet, asa zisele luni de "documentare", filmele pe care le-am facut ( Radu + Ana, Saga, REM, Traseu (doar trailerul filmul nu e postat inca), Carusel, Sete), si le-as mai vedea pe cele pe care le-am vazut, fotografia de platou. Perioada de gol de dupa "documentare", gol absolut si crancen in care nu am mai vazut nimic si n-am mai gandit nimic legat de imagine, dupa care reconstructia, de la zero.
In ce priveste artistii care-mi plac, in capul listei se afla Jan Saudek. Urmeaza Peter-Joel Witkin, Brom, Klimt, Giger, Chirnoaga.
Atasez trei poze pe care nu le-am mai publicat in vreo alta parte si pe care nici nu cred ca o sa le public mult prea curand, decat eventual in carte, cand o sa reusesc s-o scot ( e un mister pentru mine). Dar va iesi candva, episodul unu in alb-negru din seria subacvatica. Episodul doi va iesi probabil ca rezultat al verii care va sa vina.
Foarte putin spre deloc cochetez cu programele de prelucrare, dar, am realizat ca daca faci lightpainting, expunere multipla, schimbi o duzina de filtre in fata obiectvului si iti iese 100% bine din aparat o fotografie, asta in mare, nu are nicio valoare, comparand produsul final cu o fotografie prelucrata de sa-i sara fulgii. Si asta pentru ca in mediul nostru imagistic corupt, nu am fi in stare sa recunoastem Photoshopul de manerul de la usã, iar aici ma refer nu numai la receptorii de imagine care saracii, n-au nici o vina, decat ca se uita la televizor si citesc un ziar, ci si la maestrii fotografi care lucreaza pe monitoare necalibrate (si care nu vor fi in toata durata lor de viata calibrate).
Nu mai tin minte de cand fac imagine, dar as repeta intocmai: desenul, pictura, liceul Tonitza, gravurile, tehnicile fotografice, Unatc-ul, lunile "pierdute" vazand zilnic sute de fotografii pe internet, asa zisele luni de "documentare", filmele pe care le-am facut ( Radu + Ana, Saga, REM, Traseu (doar trailerul filmul nu e postat inca), Carusel, Sete), si le-as mai vedea pe cele pe care le-am vazut, fotografia de platou. Perioada de gol de dupa "documentare", gol absolut si crancen in care nu am mai vazut nimic si n-am mai gandit nimic legat de imagine, dupa care reconstructia, de la zero.
In ce priveste artistii care-mi plac, in capul listei se afla Jan Saudek. Urmeaza Peter-Joel Witkin, Brom, Klimt, Giger, Chirnoaga.
Atasez trei poze pe care nu le-am mai publicat in vreo alta parte si pe care nici nu cred ca o sa le public mult prea curand, decat eventual in carte, cand o sa reusesc s-o scot ( e un mister pentru mine). Dar va iesi candva, episodul unu in alb-negru din seria subacvatica. Episodul doi va iesi probabil ca rezultat al verii care va sa vina.
.png)
.jpg)
.jpg)
%20V%20Dorolti18112017_58.jpg)
2 comments:
:).
e fain textul !
Trimiteți un comentariu