Paul Adam
Pasiunea a inceput cam prin gimnaziu cam 1984 sa fi fost…Cu un aparat Smena si cu ajutorul unui prieten de copilarie care avea imprumutat un aparat de marit. Era un taram nou de explorat, cu developari in baie pe intuneric bajbaind cu mainile prin solutii, cu asteptatul in lumina verde si cu mirajul aparitiei imaginilor in timp ce priveam in tava cu revelator. Bineinteles ca si eu mi-am cheltuit ca si alti copii pasionati, banii pe hartie fotografica si solutii,sampon de filme, tavi si alte accesorii care se gaseau sau nu in sistemul socialist.
In clasa a IX-a m-am inscris la cercul foto al liceului, care nu prea avea alta activitate decat aceea ca puteam folosii laboratorul foto aferent.Cu oarecare simt tehnic de la natura am priceput repede cum sta treaba cu fotografia, mai putin cea artistica de care nici nu stiam ca exista pana mai deunazi. Cam asta a fost pentru inceput dupa care s-a asternut uitarea.
Am luat mai apoi o sapuniera care am folosit-o pentru a imortaliza momentele de familie ,un aparat mic, urat si scump , luat in rate, care nu mi-a aprins nici o alta dorinta de a face cu el mai mult decat destinatia lui initiala…poze de familie.
Nebunia a inceput cu o idee pe care am luat-o din zbor de la un amic cum ca s-ar face bani pe internet cu fotografiile de stock. Atunci am inceput sa studiez problema saiturilor de stock si am vazut ca am nevoie de un aparat serios. Am aflat diferenta dintre un DSLR si un compact si am dispus o suma rezonabila la bataie pentru un aparat second hand care am avut rabdarea sa astept cam o luna de zile pana l-am gasit. Absolut intamplator (sau nu) am gasit un aparat middle level la suma propusa, lucru de care ma bucur si astazi cand pun mana pe cate un aparat entry si simt plasticul subtirel subt degete. Ca sa nu mai lungesc...fotografii de stock nu am mai ajuns sa fac niciodata dar mi-am reaprins pasiuneea pentru fotografie si desigur bucuria mea dintotdeauna de a butona echipamente cu meniuri si optiuni care pentru altii par imposibile. Ma impac bine si cu photoshop-ul, lucrez adesea in PS cs4 nu as putea spune la ce nivel dar desigur unul de amator.
Au trecut doi ani de cand am aparatul si fac fotografie din placere. Nu am studii artistice. Mai degraba sunt inclinat spre zona tehnica decat cea artistica si nu emit pretentii in zona aceasta.Imi place sa urmaresc fotografiile artistice ale colegilor de pe alte site-uri si ma bucur cand reusesc sa mai “fur” si eu una . Imi plac fotografia din zona street/people dar nu pot sa o fac. Nu pot relationa…nu am tupeul sa arunc zambetul necesar pentru a obtine din privire acceptul subiectului ca este de acord sa-l fotografiez. Poate e o chestiune de timp. Poate trebuie sa incerc cu un aparat mai mic sau un zambet mai viclean.
Bistrita fiind un oras mic orice activitate are foarte putini adepti, sunt putine (sau deloc) cluburi pe diferite teme. In incercarea de a aduna mai multi bistriteni pasionati de fotografie la un loc am creat clubul virtual Fobia , care a reusit sa adune mai multi membrii din alte tari decat din Bistrita :) .Am reusit organizarea expozitiei de paintografie a Emei Mihalachi, ceea ce a scos putin clubul din zona virtuala stabilita initial. Astfel o noua provocare a incoltit in mintea mea…si de aici un nou proiect. Imi doresc sa organizez la Bistrita expozitii de fotografie la care expozantii trimit fisierele prin internet.Ele vor fi listate, inramate si expuse publicului scurtand astfel mii de kilometri si reducand costurile.Sunt sigur ca nu e o noutate dar am experienta unei expozitii in spate si stiu pe ce trebuie pus mana.
Si povestea continua…


2 comments:
Felicitari Paul pentru FotoFobia! E un loc placut si plin de caldura sufleteasca. Ai dreptate....cam putini bistriteni pe acolo :D
Eu iti doresc sa ai energia necesara sa continui cu acest proiect.Nu are rost sa spun faptul ca intalnirea cu tine si increderea pe care m-ai ajutat sa o am atat in mine, cat si in tine, m-au ajutat enorm sa nu renunt la ceea ce initial parea doar un vis frumos.Datorita incapatanarii si rabdarii tale, precum si pasiunea oamenilor care te inconjoara, ma simt un fotograf, fara sa am pretentii sa acced in lumea profesionistilor..statutul de fotograf amator iti da libertatea sa creezi mai mult, sa te joci..eu iti multumesc..si stiu ca oricand am nevoie de un sfat pertinent in privinta fotografiei , am de unde sa-l obtin
Trimiteți un comentariu