Picatura de vopsea - 29 - I don't care about global heating! Cornel Gingarasu

Cornel Gingarasu

Fotografia nu este o meserie sau o arta ci un vis, o continua stare onirica unde intr-un iures vin oameni, locuri, pace si razboi, o stare ce ne insoteste pasional spre o destinatie a frumusetii si adevarului. Si in plus, atentie, sint acele cutii minunate , pline de farmec si magie, metal si sticla, butoane stralucitoare si simbol al statutului celui care le poarta ca un britanic plin de morga, o cravata de absolvent la Oxford. Cutiile absorb realitatea cu o democratica deferenta, fete frumoase, familia, ciinele si bunica, Parisul si Venetia... Am in spate vreo 30 si ceva de ani de fotografie si tot nu ma mai satur sa admir si sa ma lafai in preajma acestei lumi, in acelasi timp realizind ca drumul spre perfectiune este infinit.

In timpul liceului eram indragostit de pictura moderna si ma  vedeam luand calea spre “beaux artes” dar pictorul cu care incepusem sa iau lectii era si un fotograf pasionat si morbul camerei obscure m-a muscat in chip ireversibil. Lectiile de pictura, culoare, compozitie au fost extrem de utile si pentru fotografie, vazind in aceasta din urma copilul teribil al mastrilor sevaletului. In timp pasiunea spre pictura s-a racit dar fotografia mi s-a daruit in toata splendoarea ei, dinamica sa preferind-o picturii. Fiind mai putin conotativa  fata de pictura, m-am lasat bucuriei subiectului, democratiei expresiei si discursului (citeodata) anti narativ. Un romantism deosebit si cei care au trecut sau trec prin asta ma inteleg este camera obscura, acea camera, acel loc incarcat in umbra si culoare rosie, carnagiu care prezerveaza revelatia imaginii.

Munca, munca, alergatura dupa subiect, noapte dupa noapte in camera obscura, asta a dominat tineretea mea....in schimbul muncii neavind mari rezultate prin refuzul alinierei la un club sau la o scoala. Imi amintesc cu pregnanta melodia “Come on baby light my fire” ascultata la nesfirsit pe un vinil extravechi si hiriit in noptile in care alaturi de aparatul de marit si substantele de revelare lucram pina cind ameteam si de minunata intilnire cu albumele fotografului Caponigro in cvasiinterzisa biblioteca americana.

De fapt adevarata ascensiune pe Everestul fotografiei a inceput cu digitalul cind am cumparat ( nu stiam nimic de fotografia digitala si camera am ales-o dupa design) o Konica Minolta superlenesa ( capta imaginea in 3,5 secunde) dar simpatica....imediat au inceput poftele spre DSLR si drumul spre o cat mai frumoasa fotografie.

Mersul lucrurilor au fost dinspre fotografia instinctiva spre cea rationala, rafinata, de la subiecte culese la intimplare spre portofolii si proiecte. Incet de la postarea pe site-uri a venit nevoia jurizarii, a verificarii profesionale, aspre dar care pe mine ma incarca de adrenalina si de bucurie si participarea la saloanele concursuri internationale a devenit ceva obisnuit.

Recitind aceste rinduri vad ca am scapat din vedere multe fapte personale, pe care as vrea sa le sintetizez acum: pentru mine fotografia e mare prilej de bucurie, talisman si cura impotriva raului vietii, prilej de cunoastere a lumii si osteneala picioarelor, de verificare a puterii “inimii” si valorii artistice. Si mai sint multe de spus dar sa lasam imaginea sa vorbeasca...

Cornel Gingarasu

Tema pentru acasa - studiu individual:

 S-Hell  Marius Grozea  Blue and other sounds Pardau Ciprian