Marius Vecu
Invitatia de a vorbi despre mine in calitate de fotograf m-a luat prin surprindere si mi-a luat ceva timp pana sa ma apuc sa astern cateva randuri despre mine (ce greu a fost !). Pasiunea pentru fotografie este destul de noua dar pot sa spun ca m-a acaparat complet desi nu m-am luat niciodata in serios ca fotograf. Am fost dintotdeauna pasionat de artele vizuale, de film, grafica si fotografie. Totusi nu m-am gandit niciodata ca o sa ajung sa fac fotografii pentru ca nu m-am simtit niciodata indeajuns de talentat. Cu timpul, studiind mai serios albumele foto si portofoliile unor fotografi celebri, a inceput sa se inchege o anumita cultura in ceea ce priveste fotografia astfel ca am inceput sa gandesc mai fotografic, sa analizez anumite locuri, expresii ale oamenilor, sa observ umbre, sa vad cadre la tot pasul.
Deocamdata, pot spune cinstit ca sunt la stadiul in care cele mai bune cadre se afla din pacate doar in capul meu, parte legate de locuri in care am fost si in care as vrea sa revin, parte formate din cadre pe care le-am "vazut" in fuga, franturi de imagini cu care m-am intalnit dar, din varii motive nu s-au concretizat si nu se vor concretiza niciodata in fotografii. Chiar azi dimineata trecand cu masina pe un drum prafuit de tara neasfaltat, undeva prin niste sate sarace uitate de timp din judetul Giurgiu, am umplut un intreg "film" in cap: case batranesti in paragina dar care inca mai pastrau culori frumoase, devenite mai calde dupa atatia ani, carciumile din centrul satelor, cu batrani la sfat la mese de tabla, o satra de tigani nomazi care-si asezasera tabara la marginea unei paduri... Toate astea prinse de cele mai multe ori din fuga, din goana masinii, a autobuzului, tramvaiului etc. Din pacate, momentele in care imi permit sa ies cu aparatul pe strazi aiurea sunt destul de rare si de cele mai multe ori se intampla sa umblu o zi intreaga fara sa trag un cadru. Ma relaxeaza insa strazile inguste cu case vechi, micile piatete invadate de soare, muzica unui slagar de la radio romania actualitati razbatand dintr-o casa veche (oare o mai exista teatrul radiofonic din copilarie?), o pisica pe o balustrada torcand la soare. Si totusi, de multe ori nu apas declansatorul sau daca il apas cadrele mi se par seci, din fotografie nu razbate starea care m-a facut sa ma opresc. Si mai e ceva care ma face adesea sa-mi tin aparatul in geanta si sa nu-l scot: Bucurestiul (in care locuiesc) care ma inhiba, care desi plin de subiecte fotografice, locuri, oameni etc este locul unde totul se desfasoara prea pe repede inainte, oamenii sunt grabiti, incruntati, totul e aglomerat, concentrat.... Imi place sa fotografiez in orase mici de provincie unde timpul curge mai domol, oamenii au ragaz si sunt deschisi, curiosi si de asemenea in orase europene unde oamenii sunt mai detasati si unde un om cu un aparat foto in mana nu e considerat neaparat un paparazzi.
In ceea ce ma priveste, din punct de vedere tehnic, am inceput de la digital si am ajuns la fotografia pe film. Am inceput sa fotografiez cu un Fuji compact dar care consuma un set de baterii la 30 cadre trase, apoi am trecut la DSLR la un Nikon D40 pe care inca il mai folosesc. Ulterior, datorita unui prieten, am fost atras de fotografia pe film care mi se pare ca are un aer aparte, reda putin si din starea si atmosfera unei fotografii, tonurile sunt mai calde. Astfel am achizitionat un Nikon N80 si mai multe obiective tele sau fixe. De curand, in colectie s-a mai adaugat on Hasselblad 500 cm aproape de o seama cu mine. Imi plac aparatele vechi, mecanice si imi plac foarte mult fotografiile alb-negru.
In fotografie si in general sunt autodidact, toata viata am invatat prin "trial and error", desi cred ca m-ar fi ajutat de multe ori o abordare mai sistematica.
Fotografii care-mi plac sunt bineinteles Bresson, Korniss, Kertesz, Koudelka, McCurry, Nachtwey si multi altii, dintre fotografii romani imi plac Florin Cristescu, Ghetie, Eftenie, Silviu Pavel si altii.
Nu m-am considerat niciodata si nu urmaresc sa devin un fotograf in adevaratul sens al cuvantului - incerc doar sa fac ceea ce-mi place si sa ma autoperfectionez in a incerca sa transmit ceea ce simt prin fotografie si sa rezonez cu alti oameni care simt fotografia si incearca sa transmita idei si stari si nu urmaresc neaparat perfectiunea tehnica sau prima pagina in reviste.
Deocamdata, pot spune cinstit ca sunt la stadiul in care cele mai bune cadre se afla din pacate doar in capul meu, parte legate de locuri in care am fost si in care as vrea sa revin, parte formate din cadre pe care le-am "vazut" in fuga, franturi de imagini cu care m-am intalnit dar, din varii motive nu s-au concretizat si nu se vor concretiza niciodata in fotografii. Chiar azi dimineata trecand cu masina pe un drum prafuit de tara neasfaltat, undeva prin niste sate sarace uitate de timp din judetul Giurgiu, am umplut un intreg "film" in cap: case batranesti in paragina dar care inca mai pastrau culori frumoase, devenite mai calde dupa atatia ani, carciumile din centrul satelor, cu batrani la sfat la mese de tabla, o satra de tigani nomazi care-si asezasera tabara la marginea unei paduri... Toate astea prinse de cele mai multe ori din fuga, din goana masinii, a autobuzului, tramvaiului etc. Din pacate, momentele in care imi permit sa ies cu aparatul pe strazi aiurea sunt destul de rare si de cele mai multe ori se intampla sa umblu o zi intreaga fara sa trag un cadru. Ma relaxeaza insa strazile inguste cu case vechi, micile piatete invadate de soare, muzica unui slagar de la radio romania actualitati razbatand dintr-o casa veche (oare o mai exista teatrul radiofonic din copilarie?), o pisica pe o balustrada torcand la soare. Si totusi, de multe ori nu apas declansatorul sau daca il apas cadrele mi se par seci, din fotografie nu razbate starea care m-a facut sa ma opresc. Si mai e ceva care ma face adesea sa-mi tin aparatul in geanta si sa nu-l scot: Bucurestiul (in care locuiesc) care ma inhiba, care desi plin de subiecte fotografice, locuri, oameni etc este locul unde totul se desfasoara prea pe repede inainte, oamenii sunt grabiti, incruntati, totul e aglomerat, concentrat.... Imi place sa fotografiez in orase mici de provincie unde timpul curge mai domol, oamenii au ragaz si sunt deschisi, curiosi si de asemenea in orase europene unde oamenii sunt mai detasati si unde un om cu un aparat foto in mana nu e considerat neaparat un paparazzi.
In ceea ce ma priveste, din punct de vedere tehnic, am inceput de la digital si am ajuns la fotografia pe film. Am inceput sa fotografiez cu un Fuji compact dar care consuma un set de baterii la 30 cadre trase, apoi am trecut la DSLR la un Nikon D40 pe care inca il mai folosesc. Ulterior, datorita unui prieten, am fost atras de fotografia pe film care mi se pare ca are un aer aparte, reda putin si din starea si atmosfera unei fotografii, tonurile sunt mai calde. Astfel am achizitionat un Nikon N80 si mai multe obiective tele sau fixe. De curand, in colectie s-a mai adaugat on Hasselblad 500 cm aproape de o seama cu mine. Imi plac aparatele vechi, mecanice si imi plac foarte mult fotografiile alb-negru.
In fotografie si in general sunt autodidact, toata viata am invatat prin "trial and error", desi cred ca m-ar fi ajutat de multe ori o abordare mai sistematica.
Fotografii care-mi plac sunt bineinteles Bresson, Korniss, Kertesz, Koudelka, McCurry, Nachtwey si multi altii, dintre fotografii romani imi plac Florin Cristescu, Ghetie, Eftenie, Silviu Pavel si altii.
Nu m-am considerat niciodata si nu urmaresc sa devin un fotograf in adevaratul sens al cuvantului - incerc doar sa fac ceea ce-mi place si sa ma autoperfectionez in a incerca sa transmit ceea ce simt prin fotografie si sa rezonez cu alti oameni care simt fotografia si incearca sa transmita idei si stari si nu urmaresc neaparat perfectiunea tehnica sau prima pagina in reviste.
Marius Vecu
Tema pentru acasa - studiu individual:
.jpg)
.jpg)
.jpg)
0 comments:
Trimiteți un comentariu