miercuri, 4 mai 2011

Picatura de vopsea - 25 - SFANTA ANA Szimona Brasoveanu


Szimona Brasovean

Sa vezi lumea prin ochii unui fotograf este un privilegiu!

Este cu adevarat un dar care imi permite sa vad viata de zi cu zi si imprejurimile dintr-o perspectiva cu totul noua. Dintr-o data, chiar si cele mai mici lucruri din viata devin semnificative, schimband modul, opinia si punctele de vedere ale lumii vazute in mod normal.

Fotografiile ma fac sa simt totul, de la tristete la fericire.

Fotografia are puterea de a intriga nu doar ochiul, ci sa faca declaratii, de a crea o intrebare, arata perspectiva nevazuta, surprinde momente de nepretuit, vinde produse si idei, sau chiar te face sa crezi sau sa simti intr-un anumit fel. 

Am descoperit fotografia de pe pozitia pasionatului de a merge pe munte, mi-am ales in final un "Pentax" pe care il duc cu mult drag pentru a realiza fotografii cu suflet si mi-am ales un loc de suflet un loc unde linistea se imbie cu placutul acolo unde legenda te pune pe ganduri, unde linistea apei este mangaiata de razele soarelui…… nu poate fi decat lacul Sfanta Ana!
 Mi-a placut sa apas pe declansator, ca fiecaruia dintre noi!. Acum pot sa spun ca am invatat sa "vorbesc".Nu am participat la cursuri de perfectionare, in schimb am citit am intrebat si am ascultat. Am invatat sa nu mai fiu simplul turist care coboara din autocar, duce aparatul la ochi si declanseaza…..si iar declanseaza si de fapt sunt atatea subiecte frumoase daca cautam un alt unghi o alta oportunitate de a descoperi ce ne inconjoara. De obicei imi place sa las imaginea captata asa cum este, imi dau toata silinta sa gasesc setarea potrivita pentru a reda in totalitate ceea ce vad, eventual folosind programul de editare numai pentru a-i indeparta unele colturi nedorite din acea imagine…



Atunci cand tin aparatul in mana, ma simt puternica pentru ca pot opri timpul in loc si apoi il pot privi cat de miraculos este.
Se spune ca cel mai bun aparat de fotografiat este cel pe care il ai asupra ta...si asa este, deorece fotografiile realizate de mine sunt doar clipe "intens colorate" care au un ecou...
Eu nu stiu mai nimic, dar ghicesc totul...prin fotografie presimt totul..cum totul este efemer, am nevoie de fotografie, caci maine nimic nu va mai fi la fel, iar eu nu voi mai fi niciodata cea care sunt in aceasta clipa.
Inainte faceam poze, dar acum incerc sa fac fotografii, iar “cea mai frumoasa fotografie este cea pe care o voi face de acum incolo”
Ma regasesc, uneori, in lucruri mici, dar, de cele mai multe ori, in asteptari mari.

O fotografie bună este cea la care te uiţi mai mult decât o secundă……spunea  - Henri Cartier-Bresson.
Fiecare are o poveste pe care o impartasteste mai bine prin cuvinte sau prin imagini, eu incerc sa imi impartasesc povestea prin imagini!


Szimona Brasovean

Tema pentru acasa - studiu individual:

1 comments:

PAUL BALANCA spunea...

excelent articol! bravo. Ai surprins esenta modului in care fotografia te face sa vezi altfel lumea uneori chiar in "n" dimensiuni