Roberta Kiss
"Copil uitat pe leaganul mult prea inalt pentru a se putea cobori singur, intr'un parc mult prea rece pentru a trece cineva pe acolo, cu un gard mult prea inalt pentru a putea fi sarit, inchis cu un lacat mult prea ruginit pentru a putea fi deschis, intr'un ceas mult prea tarziu pentru a putea fi recuperat vreodata... inima legata cu un garou mult prea strans pentru a putea fi desfacut, de o mana mult prea aspra pentru a o atinge fara a o zgaria, cu un inel mult prea incarnat pentru a putea fi scos de pe deget, sub o privire mult prea macabra pentru a putea schitza vreun sentiment, intr'o ora mult prea uitata pentru a putea fi notata in calendar..."
Pasiunea pentru fotografie mi-am descoperit-o in urma cu vreo 6 ani, cand am inceput sa fac poze cu telefonul. Aveam 2 aparate foto pe film, insa, cu toate ca calitatea fotografiilor facute cu telefonul era considerabil mai proasta, mi se parea foarte practic, puteam sa fac sute de poze iar apoi sa selectez cateva care imi placeau. La scurt timp am primit primul aparat foto digital, un Panasonic Lumix, pe care nu il mai lasam din mana. Faceam mii de fotografii, in excursii in special si imi amintesc cum prietenii mei se amuzau pe faptul ca de fiecare data cand aparatul lor ajungea in mainile mele, se trezeau cu zeci de poze in cateva clipe!
Nu dupa mult timp m-am apropiat de un gen de fotografie care imi place cel mai mult si care imi reprezinta majoritatea creatiilor: portretul. Asa cum un make-up artist stie ca o persoana oricat de urata ar fi ea, poate fi infrumusetata prin machiaj, asa stiu si eu ca oricine poate fi frumos in fotografii daca stii cum sa ii pui in valoare calitatile. Dupa parerea mea, chipul unui om poate fi cel mai expresiv lucru din lume. Cred ca un portret reusit este cel care provoaca reactii si sentimente puternice atat privitorilor cat si modelului si fotografului.
Am trecut prin mai multe faze de cand am inceput sa fotografiez. Am avut momente in care ma foloseam excesiv de diferite programe pentru a prelucra pozele si recunosc ca uneori exageram. Am trecut si prin perioada cand orice fotografie mi se parea ca arata mai bine in alb negru. Ulterior mi-am dat seama ca nu era deloc asa. O alta faza a fost cea macro, cand ma chinuiam, de cele mai multe ori degeaba, sa fotografiez totul de aproape, fiind frustrata ca nu aveam aparatura potrivita sa fac acest lucru. Din aceste experimente am invatat pe parcurs sa nu fac excese si sa nu fortez nota prea mult, iar acum sunt mai echilibrata in combinarea diferitelor tehnici.
"Copil uitat pe leaganul mult prea inalt pentru a se putea cobori singur, intr'un parc mult prea rece pentru a trece cineva pe acolo, cu un gard mult prea inalt pentru a putea fi sarit, inchis cu un lacat mult prea ruginit pentru a putea fi deschis, intr'un ceas mult prea tarziu pentru a putea fi recuperat vreodata... inima legata cu un garou mult prea strans pentru a putea fi desfacut, de o mana mult prea aspra pentru a o atinge fara a o zgaria, cu un inel mult prea incarnat pentru a putea fi scos de pe deget, sub o privire mult prea macabra pentru a putea schitza vreun sentiment, intr'o ora mult prea uitata pentru a putea fi notata in calendar..."
Pasiunea pentru fotografie mi-am descoperit-o in urma cu vreo 6 ani, cand am inceput sa fac poze cu telefonul. Aveam 2 aparate foto pe film, insa, cu toate ca calitatea fotografiilor facute cu telefonul era considerabil mai proasta, mi se parea foarte practic, puteam sa fac sute de poze iar apoi sa selectez cateva care imi placeau. La scurt timp am primit primul aparat foto digital, un Panasonic Lumix, pe care nu il mai lasam din mana. Faceam mii de fotografii, in excursii in special si imi amintesc cum prietenii mei se amuzau pe faptul ca de fiecare data cand aparatul lor ajungea in mainile mele, se trezeau cu zeci de poze in cateva clipe!
Nu dupa mult timp m-am apropiat de un gen de fotografie care imi place cel mai mult si care imi reprezinta majoritatea creatiilor: portretul. Asa cum un make-up artist stie ca o persoana oricat de urata ar fi ea, poate fi infrumusetata prin machiaj, asa stiu si eu ca oricine poate fi frumos in fotografii daca stii cum sa ii pui in valoare calitatile. Dupa parerea mea, chipul unui om poate fi cel mai expresiv lucru din lume. Cred ca un portret reusit este cel care provoaca reactii si sentimente puternice atat privitorilor cat si modelului si fotografului.
Am trecut prin mai multe faze de cand am inceput sa fotografiez. Am avut momente in care ma foloseam excesiv de diferite programe pentru a prelucra pozele si recunosc ca uneori exageram. Am trecut si prin perioada cand orice fotografie mi se parea ca arata mai bine in alb negru. Ulterior mi-am dat seama ca nu era deloc asa. O alta faza a fost cea macro, cand ma chinuiam, de cele mai multe ori degeaba, sa fotografiez totul de aproape, fiind frustrata ca nu aveam aparatura potrivita sa fac acest lucru. Din aceste experimente am invatat pe parcurs sa nu fac excese si sa nu fortez nota prea mult, iar acum sunt mai echilibrata in combinarea diferitelor tehnici.
Mi-am expus fotografiile pe diferite site-uri de specialitate (ex. Fotolitera) si pe blog-ul personal , unde am primit pareri despre munca mea. Cele mai folositoare au fost criticile, deoarece m-au ajutat sa imi dau seama de greseli si cele mai satisfacatoare aprecierile, mai ales dupa ce luam in seama criticile.
Ulterior am achizitionat un aparat foto mai performant, un Canon 1000D, insa acest lucru nu m-a ajutat sa progresez atat de mult cat speram. Canon-ul nu este nici pe departe atat de folosit precum era Lumix-ul… Pun abandonarea pe seama faptului ca am fost mult timp plecata din tara cu alte preocupari care nu imi lasau prea mult timp liber pentru a-mi practica hobby-ul.
Intentionez sa ma reapuc serios de treaba, cu speranta ca voi reusi sa ma remarc cu ceva intr-o societate in care mai nou toti se cred mici fotografi. Sfatul meu pentru cei care incearca acelasi lucru ca si mine este sa fie originali si consecventi, sa fie receptivi la sfaturi si sa nu se lase intimidati de altii mai buni: toti au inceput de undeva!
Roberta Kiss
Tema pentru acasa - studiu individual: S-Hell, Marius Grozea, Blue and other sounds, Pardau Ciprian


1 comments:
Multumesc!!! :D
Trimiteți un comentariu