miercuri, 23 februarie 2011

Picatura de vopsea - 15 - AUTOPORTRET The Elder


The Elder


A fost o copilarie la inceput...intr-una din calatoriile mele am tinut sa fotografiez cat mai multe lucruri din cat mai multe unghiuri, cel mai important lucru fiind mesajul. Era un fel de fotografie conceptuala, as putea spune. Pe atunci nu aveam aparat digital, asa ca nu stiam cum aveau sa iasa pozele. A inceput sa-mi placa fotografia conceptuala, asa ca fara un titlu, un mic text sau o poezie, rareori se intelegea ceva din ea. Pe parcurs am inceput sa fac si alte tipuri de fotografii. Incepusem sa fac fotografii in minte si de multe ori regretam ca nu aveam aparatul la mine. Mi-ar placea sa pot fotografia cu ochii... Sunt atatea poze pe care le-am ratat din cauza asta.

Am fost atrasa de unghiuri, faptul ca pot transmite atatea mesaje cu o singura fotografie. Ma fascineaza momentul "cheie" in care prinzi un cadru neasteptat sau fotografiile care, aparent fiind din greseala, ies mai bine decat cele planuite. Imi place sa caut printre fotografii vechi si sa descopar un mesaj nou in ele.

Am realizat fotografii in diferite stiluri, mesaje si reprezentari. Am reusit sa imortalizez spiritul unui loc, nu numai locul in sine. Din pacate, inca nu am avut ocazia sa-mi expun fotografiile. Singurul mod in care mi-am expus fotografiile este cel virtual.

Acum am doua aparate: un Panasonic Lumix DMC-LX2 si un Canon EOS 10D. Le folosesc in functie de posibilitate, greutatea celui din urma nu ma lasa de multe ori sa-l iau la scoala sau intr-o zi cand nu pot cara foarte mult. Folosesc un program de prelucrare pentru a da fiecarei fotografii un plus de contrast si dinamism, mai ales in cazul in care unele culori apar sterse. E uimitor cum efectul HDR poate schimba un peisaj. Alte dati, fotografiile raman intacte. Uneori imbin fotografia cu arta digitala si recreez realitatea, e amuzant!

Ador compozitiile fotografilor de la National Geographic si Discovery Channel. Imi face o deosebita placere sa observ lucrari ale unor fotografi de pe deviantART, desi nu le stiu numele, sunt foarte multi… Imi place Andrei Iliescu, mereu m-a invatat sa fotografiez spiritul din fiecare loc si importanta unghiurilor. Wind ma face sa nu mai uit aparatul si sa-mi revina inspiratia sau sa nu mai spun ca nu am timp sa fac poze.

Imi doresc sa evoluez, sa fac fotografii mai bune, sa invat mai mult. Vreau sa merg in spatiu si sa fotografiez galaxii. Vreau sa fotografiez concerte, artisti, sentimente si ganduri.
Nu am urmat cursuri specializate. Cursurile au fost analiza artei fotografilor mei preferati, mimesis. Mimand, am reusit sa ma desprind si sa incorporez ideile mele.

Sunt locuri unde ma reintorc, pentru ca de fiecare data exista alt sentiment. Aceeasi fotografie facuta inainte poate exprima cu totul altceva. Un unghi putin diferit, un nor, o raza de soare sau un centru de interes, fiecare, schimbate, pot crea un alt univers. Unele fotografii exprima mai multe senzatii doar in alb si negru. In alte cazuri, cromatica e esentiala pentru desavarsirea mesajului. Uneori, intr-un peisaj monochromatic, un punct de culoare schimba intregul inteles. Imi place orice gen atat timp cat exprima ceva printre randuri.

Am cateva proiecte. Acum cateva luni mi-am propus sa fotografiez ochi cu diferite culori si reflexii. Un alt proiect, poate mai interesant e vizitarea aceluiasi loc in trei ani diferiti: o casa parasita in Grecia unde am captat decadenta unui portret lasat in voia elementelor, pe care l-am numit “Moartea unei fotografii”. Acum lucrez si la o serie de autoportrete cu tema celor 7 Pacate Capitale. De multe ori particip la concursuri. Uneori, o tema impusa e mai interesanta, desi, in aparenta te constrange, de fapt, te poate elibera mai mult.

Un sfat? I-as sfatui sa urmeze creativitatea si sa experimenteze orice stil fotografic, cat de nebunesc ar fi, daca le prezinta interes. Nu consider ca exista vreodata prea multe poze. Sa fotografieze orice ii inspira si sa-si depaseasca limitele.

Am ales, astfel, un autoportret realizat in joaca, fara sa fie nevoie de editari. Singurul lucru editat este varianta alb-negru, aparatul meu la vremea aceea nu avea acest filtru. De ce fotografia asta? Pentru ca i-am dat un mesaj... Cum ar fi un fotograf facut din apa, care poate fi oriunde, care se poate dispersa pentru a imortaliza mai multe momente in acelasi timp, care se poate evapora spre alte universuri si care le poate aduce pe Pamant?...


The Elder

Tema pentru acasa - studiu individual: S-Hell, Marius Grozea, Blue and other sounds, Pardau Ciprian

3 comments:

the elder spunea...

Aaaaa a iesit SUPER! Multumesc mult!

Daliana Pacuraru spunea...

Proiectul "Picatura de vopsea" imi place mult...asa mai afli una alta despre pasiunea asta naucitoare care se numeste fotografie!
....si da, prima regula (pentru a face fotografii bune) este sa nu uiti aparatul, cardul, bateria acasa....ha ha
Succes!

Dungha spunea...

Da, de aici a plecat ideea principala - cum faci tu? - idee care se contureaza in acest proiect. Sunt povesti ascunse ale fiecaruia, nu sunt secrete si de aceea eu cred ca trebuie impartasite cu ceilalti. Sunt atat de mlti pasionati de fotografie incat nu vei ajunge niciodata sa ii cunosti dar aici ii poti citi, aplauda, copia - de ce nu - sunt lucruri frumoase care se intampla langa tine. Sunt puncte de vedere diferite si ghid pentru oricare fotograf pasionat. Va multumesc frumos pentru participare! Imi doresc sa pastrez in viata acest proiect si sa reusesc sa aduc aici cat mai multi admiratori ai fotografiei.

Toate cele bune!